Unor Critici

Ieri am primit un link, prin intermediul yahoo messenger, în care se indica clar şi cu exasperare intenţia autorului (mai departe îl voi numi “autorul” pe cel care a scris articolul) de a-mi atrage atenţia. Faptul că cunosc prea bine autorul “articolului” la care mi s-a făcut trimitarea, nu am fost prea tentat să deschid şi să citesc, pentru că domnul este cunoscut prin modul lui frustrat de a reacţiona faţă de oamenii care au o atitudine indiferentă în raport cu persoana sa.
Am plecat liniştit la Coşereni unde, alături de alţi oameni care împărtăşesc aceleaşi idei ca şi mine de “românism exagerat” (ROMÂNÍSM, (2) românisme, s.n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism), EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. (Sursa: dexonline.ro) –poate doar autorul ştie cum “sentimentalul” sau “spiritualul”, pentru că anume la aceste substantive se referă adjectivul de mai sus, pot sa fie depăşite de proportiile proprii?! ) am comemorat cei 17 ani de la trecerea în nefiinţă a doi mari români, Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Întorcându-mă noaptea târziu acasă , după ce am relatat despre cele întamplate la Coşereni, mi-am adus aminte de inopinatul link. Am citit si m-am amuzat.

17 ani de dor

Tocmai m-am întors de la Coşereni. Locul unde a avut loc tragicul accident în care şi-au pierdut viaţa Ion Aldea Teodorovici şi Doina Aldea Teodorovici, doi mari români.
Manifestaţia de comemorare a fost organizată de grupul "Noii Golani", împreuna cu Liga Studenţilor Basarabeni din România. La locul tragicului accident s-au strâns în jurul la 60-70 de tineri de pe ambele maluri ale Prutului. Manifestaţia s-a rezumat la câteva cuvântări din partea celor care au binevoit şi desigur la fredonarea pieselor din repertoriul soţilor Teodorovici de catre toţi cei prezenţi.
Desigur că, ca la orice manifestaţie la români, s-a găsit şi o oaie neagră care să facă totul exact altfel decât s-ar fi cuvenit, pentru simplul motiv ca să nu se petreacă totul impecabil şi să rămână oamenii doar cu impresii bune. Ei bine, în acest caz au fost două oi negre, sau chiar mai multe, pentru că încă una urmează să fie. Dar nu vreau să vorbesc despre lucruri urâte în acelaşi context cu acţiunea de comemorare a martirilor românismului din Basarabia şi de aceea nu voi intra în detalii.
Luând o doză imensă de spiritualitate şi patriotism românesc, reâmprospătându-mi credinţa prin cele petrecute acolo, am ajuns la Ploiesti la orele 01:20 şi merg cu conştiinţa împăcată să mă culc.

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Invidie! Invidie! Invidie!

Oamenii de afaceri germani, cu minim 500.000 de euro în conturi, vor să ajute Statul donând un impozit de 5% timp de doi ani. În total sunt 2,2 milioane de germani, iar calculul arată că astfel ar intra in vistieria germană circa 100 de miliarde de euro, destinaţi fortificării economiei, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Acest lucru îl faci germanii, pentru sunt germani şi ceea ce este cel mai important, trăiesc în Germania! Dar dacă ar fi la noi aşa ceva, cum credeţi, unde s-ar pierde aceşti bani? Undeva prin multitudinea de hârtii de pe mesele birocraţilor ca nimeni niciodată sa nu le dea de urmă.
Îi invidiez pe nemţi! Îi invidiez pentru faptul că, pe lângă dragostea lor pentru ţară, mai au şi o ţară a lor, în care pot investi cu toţii. Cred că ar fi timpul să preluăm şi lururile bune din occident, nu doar prostia şi desfrânarea.


...cu mult respect, stimabililor români!

Negru pe Alb

Problema majoră a stagnării evoluţiei în majoritatea domeniilor socio-economice de la noi (din cele două state româneşti) este identificată prin incapacitatea de a ne organiza. Lucrul organizat şi bazat pe un anumit plan de activitate are prioritate majoră. Predefinirea scopurilor şi obiectivelor propuse, precum şi coordonarea planificată a activităţilor duce şi la anticiparea unor eventuale circumstanţe nefavorabile care ar trebui de evitat pentru atingerea scopurilor propuse.
Noi, românii, avem o istorie destul de bogată în tot ceea ce priveşte aspectul juridic al tuturor sferelor de activitate socio-economică din ţară. Dar, necătând la aceasta, legislaţia este la un nivel foarte jos, pornind de la modul în care sunt definite legile de către legislatori şi ajungând la modul în care sunt lăsate a fi percepute de către cei cărora le sunt predestinate, adică noi toţi, cu dumneavoastră.
Scriu aceste lucruri deoarece în ultimul timp am avut o multitudine de ocazii de a mă confrunta cu diverse autorităţi de stat care „lucrează” pe baza unor „legi” şi am avut nenorocul să simt „implimentarea” lor pe propria piele.
Probleme au apărut chiar de la începutul anului şcolar şi anume odată cu venirea noilor studenţi la studii. Aici ne-am ciocnit cu interpretarea legilor scrise „negru pe alb” de către diferite autorităţi.

Codul Genetic

Stau de multe ori şi mă gândesc, oare unde se află şi de ce este generat codul genetic al unui popor?! Probabil a fost condiţionat de factorii cronologici si geografici care caracterizează etnogeneza.
Prin codul geneti al unui popor, eu vreau să definesc caracteristicile general-valabile pentru majoritatea celor care se definesc printr-un etnonim dat. De caracteristicile acestui cod misterios, depinde evoluţia istorică a poporului, modul lui de manifestare în diverse situaţii de criză sau ascensiune.
Am făcut această introducere abstractă ca o încercare de a motiva modul nefiresc al poporului nostru de aşi manifesta instinctul autoconservării. Noi, ca popor, ne caracterizăm printr-o capacitate uluitoare de consolare şi împăcare cu sine însăşi în urma pierderilor suferite, de orice natură nu ar fi acestea. Vorbesc despre atitudinea noastră, a românilor, faţă de teritoriile naţionale aflate sub ocupaţie în mod "oficial" sau "neoficial". Mulţi ar putea strâmba din nas, citinnd primele rânduri ale acestui articol, spunând pictisiţi că pentru ei nu mai prezintă un interes această temă, dar anume lor li şi încerc să mă adresez.

Festivalul Castanilor 2009

În aceste zile, la Ploieşti, se organizează iarmarocul de toamnă care cuprinde expoziţii cu vânzări ale întreprinderilor, în special vinicole, din judeţul Prahova. Am hotarât şi eu, împreună cu câţiva colegi să mergem să vedem în ce constă şi nu am regretat deloc. Nu am regretat pentru faptul că, pe lângă incultura celor care stăteau la mesele amenajate frumos la iarmaroc şi mâncau carne şi mici la grătar, am nimerit la un concert de muzică folc care se dădea nu departe în aer liber.
Era o seară de creaţie a culturii şi spiritualităţii româneşti! Nu pot să numesc publicul unul select din simplul motiv că concertul se dădea în aer liber şi accesul era gratuit, dar cei prezenţi la eveniment m-au surprins foarte plăcut şi m-au făcut să mă simt fericit pentru că sunt român!
Este vorba despre Festivalului Castanilor - In memoriam Gabi Dobre, festival- concurs de muzică folk ajuns anul acesta la cea de-a zecea ediţie. Am ajuns şi eu anume la ultimul concert unde pe scena au evoluat: Bogdan Grosu, Nicu Zota, Iulian Anghel, Ovidiu Scridon, Grupul “Unde”, Grupul “Nu acum”, Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi & Mihai Neniţă, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis & “ZAN”.
Spectatori nu erau întratât de mulţi ca şi cum s-ar fi adunat la un concert de muzică rock, dar în jurul la 3000 de oameni erau prezenti în faţa Palatului Culturii "Ion Luca Caragiale" din Ploieşti. Atmosfera plăcută era dată anume de public care era foarte receptiv la fiecare îndrumare a artiştilor de a cânta împreună. Îndrumări încununate cu succes de faptul că piesele erau arhicunoscute şi 3000 de voci, într-un glas, începeau să cânte.
Aveam impresia că mă teleportasem în România de acum 80 de ani, când oamenii se salutau între ei pe stradă chiar dacă nu se cunoşteau. Doar feţe zâmbitoare erau în jur care mă copleşeau cu pozitivitatea emoţiilor ce o emanau.
"Aceasta este Ţara mea şi neamul meu cel românesc! Aicia eu să mor aş vrea, aicia vreau eu să traiesc!" Mi-am zis în gând. Spre o asemenea Românie trebuie să tindem, cu oameni culţi, care ştiu să aprecieze adevărata cultură. Care ştiu să preţuiască adevăratele valori ale acestei ţări. Oameni, care ştiu să le preţuiască şi să le multiplice.

Între Ciocan şi Nicovală

La şedinţa de miercuri, Mark Tkaciuk, deputat în parlament de pe listele PCRM a făcut o declaraţie spectaculoasă: "Ar însemna să votăm pentru înrăutăţirea situaţiei social-politice şi economice a fiecărei familii moldoveneşti. Ar însemna că votăm pentru criză, pentru distrugerea PCRM şi dispariţia partidului nostru de pe scena politică". Întrebat dacă PCRM va înainta propria candidatură, domnul Tkaciuk a spus că nu crede că ar fi un pas rezonabil "Noi suntem realişti. Nu vom arăta circ, pentru că avem clovni destui" (sursa: UNIMEDIA.MD).
Este dreptul dumnealor să aibă propria opinie şi posibilitatea de liberă exprimare a acesteia. Doar că problema se identifică în altceva şi anume în declaraţiile unui alt deputat comunist şi anume Victor Stepaniuc, care, în aceeaşi zi declara că fracţiunea ar putea să propună o candidatură, "Întrebarea este dacă va fi votată. Trebuie să avem anumite garanţii şi înţelegeri" (sursa: UNIMEDIA.MD). Doi deputaţi ai unui şi aceluiaşi partid, îşî permit să vorbească din numele deputaţilor fracţiunii parlamentare şi să declare lucruri absolut contradictorii.
Când prima oara am citit declaraţiile domnului Tkaciuk, am rămas puţin nedumerit, pentru că nu puteam să înţeleg cum, în opinia dumnealui, ar putea să insemne distrugere partidului Comunist, faptul că le v-a da o şansă oponenţilor să se compromită în faţa poporului?! Probabil, domnia lui, avea în vedere faptul că poporul nu-i v-a ierta pe comunişti că au permis, să se menţină la putere guvernul liberal-democrat, care urmează să distrugă ţara.
Dar apare şi o altă ipoteza. Din prea mare frică ca să nu pară clovn, dumnealui a făcut o mică gafă. A recunoscut că votarea preşedintelui democrat ar duce PCRM direct spre moarte politică. Eu cred că domnul Tkaciuk se teme de o evoluţie mai mult pozitivă a AIE (Alianţei pentru Integrare Europeană), fapt ce ar duce la o scădere semnificativă a numărului votanţilor partidului comunist. Poate domnul Tkaciuk se mai teme şi de demascările lucrurilor nu tocmai curate, din timpul guvernării partidului dumnealui, care tocmai au început şi prezentarea acestora la postul de televiziune publică "Moldova 1"?!
Oricum nu ar fi, dumnealui are dreptate, atunci când vorbeşte despre sfârşitul PCRM-ului. Deoarece, votarea de către unii deputaţi comunişti a candidaturii AIE pentru postul de preşedinte de ţară, contrar voinţei domniei lui şi preşedintelui partidului, expreşedintelui ţării, Vladimir Voronin, ar duce, nemijlocit, la scindarea interioară a partidului. Această scindare este plauzibilă deja. Este evident faptul că unor anumiţi lideri de opinie din interiorul partidului nu le este tocmai pe plac că sunt ţinuţi mai mult în umbră. Partidul refuză să recunoască acest lucru, în similitudinea de idei că ar avea, desigur, de suferit imaginea lor de pe urma acestui fapt. Dar să nu uităm că ei minţeau cu neruşinare şi atunci când se specula că domnul Marian Lupu ar dori să părăsească partidul.
De fapt, orice cale nu ar dori să apuce PCRM şi orice declaraţii referitor la compromisurile pe care le aşteaptă în schimbul la cele 8 voturi (şi când sunt gata să meargă la vot dacă obţin anumite privilegii personale, uită că ţara "v-a fi distrusă"), nu ar face, Partidul Comuniştilor din Moldova vor vota pentru candidatura liberal-democrată unanim, fară ca să obţină nici un compromis!
Acest lucru se v-a întâmpla, pentru că este prea inteligent Mark Tkaciuk ca să nu realizeze că un nou scrutin electoral, în condiţiile în care nu mai deţin în mână lor televiziunea publică, prin care zombau poporul, nu vor mai putea cere forţelor de ordine să aducă cu sila bătrânii să voteze, nu mai au, în gestiune proprie, aparatul administrativ şi resursele materiale ale acestuia, în condiţiile când peste hotarele ţării vor fi deschise zeci de secţii de votare, oriunde nu s-ar afla cetăţenii noştri, care sunt alegători în unanimitate anticomunişti, partidul domnului Tkaciuk nu are şanse să mai obţină încă odata rezultatele scrutinului de la 29 iulie.
În această ordine de idei, PCRM se află intre ciocan şi nicovală. Ciocanul fiind AIE iar nicovala fiind poporul. Pentru că şi unii şi alţii sunt predispuşi să-i judece dur şi să le ceară socoteală pentru fărădelegile care le-au comis în cei 8 ani de guvernare.
Liderii PCRM-ului ar trebui să fie nişte strategi politici de excepţie ca să reuşească, în aceste condiţii, o rocadă salvatoare fără compromisuri grele.
Acum aş vrea să văd cum va străluci geniul domnului Tkaciuk, despre care atât se vehicula în ultimul timp. Acum, în condiţiile când trebuie să acţioneze doar pe cont propriu. Se credea un mare politician, atunci când zicea că liderii partidelor de opoziţie se joacă de-a politica. Desigur, pe lângă mişcările tactice, susţinute de întregul aparat de stat, ale strategului Tkaciuk, acţiunile lui Ghimpu sau Filat erau ca nişte jocuri de copii. Dar ei au demostrat că pot să rastoarne "troiţa" mare cu jocurile lor mici. Urmează să vedem cum va străluci în noile condiţii, profetul comuniştilor moldoveni.

Primul Pas al Libertatii

Astăzi, se împlinesc exact 6 luni de la tragicele evenimente de la Chişinău, când poporul român din stânga Prutului a spus un "NU" ferm şi sigur jugului comunismului. Acum jumătate de an, tinerii din toată Ţara, atât din dreapta, cât şi din stânga Prutului, au ieşit în stradă în majoritatea oraşelor Ţării pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de rezultatul alegerilor ce avuseseră loc în ajun. Cele mai importante evenimente s-au petrecut la Chişinău, unde peste 30 de mii de Chişinăueni au eşit în stradă. Protestele paşnice derulate de populaţie, eu evoluat în incursiuni cu forţele de ordine şi ulterior în devastarea clădirilor Parlametului şi Preşedenţiei Republicii Moldova. Aceste lucruri s-au întâmplat datorită provocatorilor infiltraţi în mulţime, foarte tactic, de nu se ştie cine...
Astăzi se împlineşte jumătate de an de la acele evenimente. Noi astăzi nu ne adunăm ca să vorbim despre politică, sau despre distrugerile materiale provocate de provocatori. Noi astăzi ţinem un minut de reculegere în memoria celor omorâţi de forţele de ordine ale statului.Astăzi, suntem alături de familiile, feciorii cărora şi-au dat viaţa pentru ca noi, să trăim într-o Ţară liberă, într-o Ţară a noastră!
Astăzi, la ora 18:00 la Chişinău, cei care nu sunt indiferenţi au aprins câte o lumânare, ulterior, la ora 20:00 la Bălţi şi în alte 16 oraşe ale României, românii basarabeni alături de fraţii lor, românii din dreapta Prutului , au ieşit pentru a aprinde, la fel, câte o lumânare.
La Ploieşti, de asemenea, s-a organizat o asemenea acţiune. Ea a avut loc in Piaţa Victoriei, în preajma monumentului Eroilor Revoluţiei din 1989. Ne-am strâns în jurul la 120 de basarabeni. Alături de noi au fost colegii de la USR (Uniunea Studentilor din Romania) şi simpli trecători care se opreau pentru ţine o lumânare.
A venit să ne zică un cuvânt de bine primarul general al municipiului Ploieşti.
Din păcate presa locală si cea de la Bucureşti nu a dat curs invitaţiei noastre, cu excepţia "Radio Romania".
Prin această acţiune, am văzut încă odata în ochii colegilor că rămân solidari cu cei care au avut de suferit pentru ca ţara noastră să păşească pe făgaşul libertăţii. Am văzut feţe triste când s-a vorbit despre faptul că ne-a costat veţi omeneşti libertatea şi am văzut licăriri în ochii acestor tineri când s-a vorbit despre viitorul luminos pe care avem şansa să îl construim!
Noi nu vom uita niciodată jertfa adusă de fii neamului pentru Ţară, pentru popor, pentru libertatea amândurora!

Iubesc Frumuseţea-n Femeie

Iubesc frumuseţea-n femeie.
Când negrul ochilor ei nu-l văd întuneric -
Iubesc în femeie ardoarea.
Şi buza ce stă înmuiată-n otravă
M-atrage cu dorul şi vreau s-o sărut
Căci asta-i femeia din pom ce a rupt
Frumosul păcat ce stă sa îl poarte
Cu sine alaturi şi-n fiece noapte,
Sau fiece zi, sau ceasul sa stee -
Nu-i pasă. Ea vrea sa mi-l dee.

Iubesc in derivă de tot ce-i telur.
A foilor patimi încerc să le fur -
Nu dau din mine - cuvânt cu cuvânt,
Femeia cu sânu-i mă face un sfânt.
Când pânza întinde pe pieptu-i rotund
Din tot ce-i agnostic într-al meu fund
Mai cred ca păcatul e dat de un Zeu,
Căci sânul iubesc în femeie şi-l vreu.
Să stee alături ca cupă, să sorb
Când lene mi-a fi să privesc, ca un orb
Să-l bâjbâi cu buza. Ca strună de liră
Să fie mai tare, mai tare - femeia respiră,
Femeia e vie. Cu coasta-i de diavol ce-i amintită,
În lungi şi eterne scrieri privită
De ochi nesatornici de mijloc viril
Ce poate sa dăruie viaţă.