Patrioţi în umbră

– Ce mai fac Lilia Neagu şi Asea Andruh? mă întreba chiar zilele trecute un fost coleg de facultate.
Cine mai ştie azi de ele?

Dar pentru generaţia noastră gestul celor două copile, care erau ele la 1 octombrie 1970, devenise un protest împotriva rusificării şi deznaţionalizării, egal în importanţa lui cu cel al tinerilor din 7 aprilie 2009.

Întâmplarea face să locuiesc chiar pe fosta a II-a stradelă Bogdan Hmelniţki, lângă casa unde locuiau şi de unde au pornit în acea noapte către centrul oraşului cu bidineaua şi recipientul cu vopsea roşie cele două tinere temerare: la acea oră Lilia Neagu era studentă la anul II la Şcoala de Medicină din Chişinău şi avea 19 ani, iar Asea Andruh era elevă în clasa X-a „B” a şcolii medii nr.1 din Chişinău şi avea 16 ani.

Ocrotite de întunericul nopţii, ele au scris pe mai multe clădiri de pe actualele străzi Ştefan cel Mare, A. Mateevici, M. Kogălniceanu, V. Micle, Puşkin (pe blocul Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat, pe vitrinele librăriilor „Ştiinţa” şi „Aurora”, pe „Casa Presei”), peste 40 de lozinci cu grafia latină, interzisă atunci:

„Scoală, Ştefane cel Mare,
Scoală, scoală din mormânt,
Ia-ţi tu sabia cea mare,
Fă dreptate pe pământ.”
„Moarte cotropitorilor!”

Prima şi ultima noapte a batalioanelor roşii

În dimineaţa zilei de 1 octombrie 1970, K.G.B.-ul era în plină panică: pe mai multe instituţii şi magazine de pe străzile Puşkin, Pirogov, Livezilor, stradela Fântânilor, bulevardul Lenin, au apărut nişte bombe atomice pentru ideologia sovietică, toate scrise în grafie latină: trăim la ruşi cu pielea şi-n mănuşi; scoală, Ştefane сel Mare, scoală, scoală din mormânt, ia-ţi tu sabia cea mare, fă dreptate pe pământ; cadre moldoveneşti; moarte cotropitorilor!; întoarceţi-ne alfabetul latin!; întoarceţi-ne litoralul! Şi încă altele, toate de acest fel. Aşa ceva n-a mai văzut nici Chişinăul şi nici Moldova. Scrise cu roşu, ca o sfidare, aceste lozinci, chemări şi îndemnuri au băgat până la plăsele cuţitul în regim.

Cine le-a scris? Câţi au fost? Un batalion sau batalioane întregi, bine organizate, care au planificat din timp tentativa de lovitură de stat împotriva ideologiei oficiale? Sute de kaghebişti şi, poate, mii de miliţieni, au fost ridicaţi în stare de alertă, ba chiar de război, pentru că, în acest mod, batalioanele de naţionalişti declaraseră război făţiş Ţării Moldovei comuniste. Ivan Bodiul făcea spume la gură: era vizat direct într-o lozincă, de această dată în limba rusă: „Bodiul, marş iz Moldavii!”

Dacă află Moscova, numai să nu afle Moscova! O zi de căutări, nimic. Două, trei, patru zile – nici o urmă de batalioane!

Ciocoii vechi şi noi

Până acum jumătate de an niciodată nu auzisem de vre-un oarecare Plahotniuc (pentru necunoscători AICI). Ştiam că Voronin&Co sunt capul relelor în ţara ciobănaşului şi tipologia ticăloşilor se contura perfect pe fundalul "alb-imaculat" (albastru-verde-galben, mai bine zis) al celor care veneau şi ne promiteau schimbarea. Era simplu, pentru că era prea lesne să identifici "duşmanul de clasă" , sau altfel spus, el se autoidentifica singur, din frica de a nu fi confundat, de electoratul său, cu un oarecare alt oponent politic sau perceput ca fiind ataşat altor idei şi ideologii decât cele de glorificare a trecutului "înfloritor".

Acum însă, ne-am ciocnit de un alt tipaj de duşman (şi în acest caz zic duşman fără ghilimele). Unul mult mai periculos. Periculos prin simplu motiv că nu are tendinţa de a se autoidentifica drept diferit de "noi". Periculos pentru că a ştiut să se suprapună şi să domine asupra unor idei şi concepţii "ale noastre". Periculos pentru că s-a infiltrat în rândurile noastre şi acum nu mai putem (sau cel puţin nu toţi sunt în stare) să-l identificăm clar.

Un parazit care se asimilează bine într-un organism viu, este periculos prin aceea că neutralizează sistemul imunitar din interior. La fel am păţit şi noi, pentru că parazitul ne-a atacat chiar în cel mai sensibil şi slab de înger loc al organismului, iar noi continuăm să tăcem şi să nu ripostăm, chiar dacă simptomele sunt deja pe faţă.

Astăzi dimineaţa, unele partide politice şi-au prezentat la CEC listele electorale cu care intenţionează să meargă în campania electorală, printre ele fiind şi Partidul Democrat. Pe listele acestui partid nu se mai regăsesc asemenea nume reprezentative pentru clasa politică (cât de cât) sănătoasă de la noi din ţară cum ar fi Oleg Serebrean (schiţe biografice AICI) şi Oazu Nantoi (schiţe biografice AICI), în schimb au apărut nume noi şi anume Pavel Filip (director Tutun-CTC), sau Adrian Candu care, conform unor surse din presă, ar fi rudele şi angajaţii "omului de afaceri" Vlad Plahotniuc. Mai mult ca atât, preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov a spus că însuşi Vlad Plahotniuc nu se regăseşte pe listele partidului, pentru că dumnealui încă nu s-a hotărât dacă îşi doreşte acest lucru!

După părerea mea, gravitatea problemei nu constă întratât în aceste "mişcări tactice" pe tabla de joc, dar în faptul că societatea nu ia atitudine şi acceptă, ba chiar susţine (după cum arată sondajele de opinie, încrederea populaţiei in PD) subtituirea unor piloni de bază ai democraţiei în RM cu nişte hoţi ordinari!

Basarabia, Trezeşte-te!

Dilema ţânţarului latin

Cică, într-o caldă seară de vară, intra (ţânţarul) pe fereastra unei vile din Roma antică unde tocmai se desfăşura o încrîncenată orgie. Privind el la înlănţuirea de mîini, picioare şi pântece, şi-a spus: În principiu cam ştiu ce trebuie să fac, dar al naibii să fiu dacă ştiu de unde să încep!
Cam aşa, m-am gândit eu, stau lucrurile şi cu Alianţa noastră, care zice că s-a creat pentru Integrare Europeană a plaiului nostru latin. Şi ca nişte latini autentici ce sunt, liderii AIE, s-au cufundat într-o dilemă profundă, înflorită cu polemici, supărări manifestate scandalos şi incapacitate de de a merge la compromis.
Dacă ar fi să transpunem vorba cu tâlc de mai sus, la situaţia noastră concretă, atunci noi vom avea patru ţânţari, care pe lângă faptul că nu ştiu de unde să înceapă a suge Europa, care este prea darnică pentru ei, nici nu se pot hotărî care să sugă primul.
Teamă-mi e că spiritul latin, ne va face să rămânem prea flămânzi de Europa, iar spiritul panslavist al altor ţânţari de-ai noştri, ne va face iar să fim sătui, până în gât, de Rusia.