Hai, mai taie din "patlajică"

"O să vină uniunea, să ne fure naţiunea! Eu mereu am să iubesc, tricolorul românesc!"


Nuştiu de ce chiar in acest moment mi-am adus aminte de discuţia purtata cu un cetăţean al României nu cu mai mult de 10 ani mai mare ca mine. Este originar din Cluj Napoca şi cea mai mare parte din viata s-a şi-a petrecut-o în acel oraş. Am început a discuta cu el pe teme care nu aveau nici o afilitate cu valorile noastre naţionale, dar am observat în câteva randuri că este mai mult indiferent sau chiar mă priveşte cu mirare când fac aluzie la dragostea faţă de ţară, limbă si neam. L-am întrebat , la un moment dat, pe acel cetăţeam al României, ce crede despre panglica tricolor pe care o aveam legată la mâina stângă. Răspunsul a fost unul banal, dar totuşi m-a uimit şi m-a enervat. A zis că pentru el (cetăţeanul) nu este decât o bucata de materie şi trei culori ordinare, are nu prea au importanţă în ce ordine sunt rânduite! Am rămas cu gura căscată şi evident că l-am asaltat cu replici precum că nu e bine să nu-ţi iubeşti ţara, naţiunea etc. M-a ascultat privindu-mă şi foarte liniştit, cetăţeanul, a început să-mi explie că pentru ei, majoritatea cetăţenilor Romaniei, nu mai au nici o însemnătate valorile naţionale, ei nu mai văd simbolismul din ele! Nu le mai pasă de revoluţionarii de la 1848, care au luptat pentru aceste trei culori, de cei care au murit la Plevna, arborand acest rticolor pe Griviţa, de nimic! Ei se simt deja, mai mult decât români - CETĂŢENI EUROPENI !!!
L-a, privit cu milă şi eram cât pe ce gata sa-i zic: "Hai mai taie din patlajică!!!" "Dacă nor fi destul de fudui proştii, nici nu le-o sta bine" Zice o veche vorbă românească! Dar cetăţeanul României, nu are de unde să o ştie, că e mai mult european, decât român, deacum(după nici 3 ani de europenizare)!

Duşmanul duşmanului lor le este duşman.

În Republica Moldova, pe lângă populaţia băştinaşă, românească, care constiutie circa 78,2% din populaţie, mai trăiesc şi alte minorităţi etnice, cum ar fi ucraineni - 8,4%, ruşi - 5,8%, găgăuzi - 4,4%, bulgari - 1,9% şi încă un procent de alte minorităţi: polonezi, evrei, germani, romi etc.
Din această mulţime pestriţă vreau să disting doar două categorii mai importante aspura carora m-am gândit mai mult in ultimul timp. Acestea sunt ucrainenii si bulgarii. Fac referire anume la ei, deoarece sunt multe similitudini in istoriile noastre ca ţări şi popoare. Atât ucrainenii cât şi bulgarii au ţările lor de origine care la momentul actual sunt state independente, ambele popoare au avut de suferit mult de pe urma fratelui lor mai mare, Rusia. Ambele ţări au viziuni şi promovează politici proeuropene. În acest context apare întrebarea, de ce ucrainenii si bulgarii de la noi, susţin politica colonizatoare a Rusiei?! Acest lucru nu este deloc de contestat, deoarecce ştim cu totii despre atitudinea bulgarilor din Găgăuzia, faţă de limba română. Sau despre faptul că populaţia vorbitoare de limbă rusă de la noi este in mare parte de origine ucraineană.
Cel mai revoltător fapt, la părerea mea, este că bulgarii cu găgăuzii fac front comun împotriva românilor in raioanele de sud ale R.M.. Se pune întrebarea, de ce Bulgaria, ca stat nu este la fel de îngăduitoare cu minorităţile etnice care locuiesc pe teriotoriul său, aşa zis, naţional, precum cer etnicii bulgari din ţara noastră?! Conform ultimului recensamânt pe teritoriul Bulgariei locuiesc alături de bulgari alte 40 minorităţi naţionale. De menţionat că nici una dintre ele nu beneficiază de mari facilităţi şi libertăţi. Românii din Timoc, spre exemplu, incă în noiembrie anul trecut, au înaintat un memorandum oficialitaţilor în care se prevedea cererea respectării drepturilor lor ca minoritate naţională. Nimeni nu a luat act de acest memorandum. Minoritatea macedoniană din Bulgaria a depus o cere de creare a unui partid etnic, fapt refuzat de Curtea Constitutionala a Bulgariei. Strassbourg-ul a criticat dur această decizie iar CEDO a dat verdictul precum că Bulgaria încalcă dreptul la asociaţii. Într-un asemenea context, parveniţii de bulgăroi cu ceafa groasă de la noi, fac gălăgie, precum că nu le dăm voie sa se exprime cultural şi politic, în condiţiile în care au autonomie teritorial administrativă, cu organe legislative şi executive proprii. Urmărind "evoluţia" respectării drepturilor minorităţilor naţionale în Bulgaria, bulgăroii de la noi, vin şi ne acuză de românism şovin! Uită sărmanii că spre deosebire de ţara conaţionalilor lor migratori, în România fără probleme activează partidul ungurilor (UDMR), uită că in R.M. activează o serie de partide ruseşti (Patria-Rodina, Ravnopravie etc.). Au tupeu, neruşinaţii, după ce le construim şcoli din banii noştri şi le dăm voie să înveţe în limba lor, să numească limba română "царанский иазык" (limbă ţărănească). Vin şi mă întreb, dacă încă tot nu suntem parte a UE şi nu prea are cine ne sancţiona, poate le arătăm şi cealaltă parte a monedei?! Poate prin aşa metode îi facem pro-europenişti?!
Iar dacă e să ne referim la vecinul nostru de est, Ucraina, aici lucrurile stau şi mai rău la acest capitol. Conform ultimului recensământ pe teritoriul Ucrainei locuiesc la acest moment peste 10 grupuri de minorităţi naţionale. Cele mai numeroase sunt ruşii si românii. Bulgari în Ucraina locuiesc cam de 2 ori mai mulţi, decât la noi şi la fel de compact, dar nu au nici un fel de autonomie locală! Iar dacă e să vorbesc despre românii din Ucraina, e prea mult de spus las acest subiect şi prefer să-l las ca subiecct aparte, pentru alte articole mai ample. Dar este de menţionat că starea lor este întratât de gravă, încât, ....nu mai au nici o stare de fapt!
Tot ce-i uneşte pe grupurile de minorităţi naţionale de la noi este limba rusă. Paradoxal, dar aşa este. Toţi se identifică ca un tot întreg când vorbesc limba fratelui lor mai mare de la est, limba parveniţilor de Ivan Groznâi, Petru cel Mare (subjugatorul popoarelor din jurul Rusiei), Nicolai I (jandarmul Europei), Vladimir Ilici Ulianov (un bolnav psihic care a vrut să revoluţioneze alcoolizata societate rusă), Iosif Vissarionovici Stalin (cel mai mare criminal al umanitaţii) etc. et. etc. (sa nu-mi zică nimeni că limba rusă este a lui Puşkin (care era un xenofob, defapt), sau a lui Tolstoi, Lermontov, Dostoevski, Gogol, Ceaikovski etc. Identitatea ruseasca a toturor marilor oameni ai Rusiei poate fi contestată).
Şi iată, pe reprezentanţii minorităţilor etnicce de la noi îi uneşte dragostea faţă de limba rusă! Limba propriilor asupritori şi călăi!
În situaţia noastra de astăzi se potrivesc, cum nu se poate mai bine, versurile marelui Eminescu. Ele fac prea bine referire la cei care se decalara mari patrioti ai acestei ţări, dar nuştiu a rosti o vorbă in limba ţării, care pe banii poporului sunt mari ctitori de aşezăminte, care ne învaţă istorie dar defapt nuştiu cine le sunt proprii părinţi şi bunei, care ne alungă pe noi, fii acestui pamânt românesc "за прутом" (peste Prut).
NOI SUNTEM STÂNCĂ DE LATINITATE LA HOTAR DE 2000 DE ANI ŞI VOM MAI FI AICI CEL PUŢIN ÎNCĂ 2000!
Vă chem pe toţi să citiţi cu atenţie sporită cele zise de marele nostru poet:


"Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
..................................................
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

Conferinţă. Ambasadori. BPR.

Stăteam astăzi la internet cafe în incinta complexului comercial Sun City din centrul oraşului. Mai mult din inerţie am accesat site-ul de stiri Unimedia.md şi acolo am citit că astăzi la ora 13:00 în incinta Muzeului Naţional de Arhiologie şi Istorie a Moldovei se desfăşoară o conferinţă istorico-ştiinţifică cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la începerea celui de-al II-lea război mondial. L-am sunat de vechiul meu coleg şi bun prieten Andrei Bivol, care avea prelegeri şi seminare până seara şi convenind că ne vedem la muzeu am mers imediat în colo. Cred că mulţi dintre dumneavoastră cunosc oraşul Chişinău. Iată, puteţi să vă imaginaţi că eu de la Sun City până la muzeu, am avut o serie întreagă de perepeţii. Dar perepeţiile adevărate şi cele mai captivante se încep abea când începe conferinţa şi în sală apare ca să ne onoreze cu prezenţa însăşi ambasadorul EXTRAORDINAR şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în R.M. Au mai fost prezenţi la conferinţă şi un reprezentant al ambasadei Poloniei în ţara noastră. Cu mare părere de rău, organizatorii conferinţei au menţionat că au fost invitaţi, dar au refuzat să vină cei care "cu sufletul ar trebui să fie mai aproape de noi" şi arătând cu mâina într-o direcţie anume zice "cei, chiar de aici, de peste gard" făcând aluzie la sediul ambasadei României care se afla îtradevăr, mai că peste gard, de la muzeu.
Însă, să nu vă plictisesc cu date pe care le puteţi citi şi de pe unimedia şi alte agenţii de ştiri, dar să vă spun ceea ce mi s-a părut mie cel mai interesant pe parcursul întregii conferinţe.
După discursul de salut al organizatorilor li s-a oferit cuvântul pe scurt celor doi diplomaţi străini. Ambasadorul Rusiei a început a vorbi în engleză, motivând că nu cunoaşte atât de bine româna. Fapt întâmpinat cu căldură de auditoriul prezent, dar totodată nu a dispărut de pe feţele noastre, a celor din sală, privirile sceptice îndreptate asupra ambasadorului.
Diplomatul Polonez, la rându-i, şi-a întreţinut discursul în limba română, fapt întâmpinat cu aplauze din partea publicului prezent.
Polonezul, după ce şi-a ţinut monologul, i-a sunat telefonul şi a eşit afară, fără ca să se mai întoarcă. Am eşit şi eu după el. L-am ajuns şi prezentându-mă i-am mulţumit pentru cuvintele frumoase spuse la adresa noastră şi i-am întins un aptibild cu "Basarabia Pământ Românesc". L-a analizat foarte atent şi mi-a spus că îi este cunoscut pentru că a mai văzut insigna şi inscripţia dată, doar că de dimensiuni foarte mari, pe o gheretă din parcul "Grădina Botanică". Mi-a lăsat o carte de vizită şi foarte politicos mi-a întins mâina, scuzându-se că trebuie să plece. M-am întors în sală unde decurgeau discursurile profesorilor de la universităţile noastre de învinuire a Rusiei, pe buna dreptate, de toate rele de pe pamânt, in lună şi-n stele. A urmat replica ambasadorului EXTRAORDINAR al Rusiei (că doar ruşii au pretenţii de extraordinari, oriunde nu s-ar afla, firesc că în limba rusă de această dată), care pe lângă mesajul tipic al Kremlinului precum că regimul lui Stalin a fost cel mai uman regim din lume, s-a mai legat de faptul că nu înţelege el, de ce noi ne considerăam români şi numim unirea de la 1918, unire! Acest lucru a generat o forfotă întreagă în rândurile micului auditoriu prezent (în jurul la 30 persoane). Au urmat fluerări şi replici! EXTRAORDINARUL şi-a încheiat discrusul spunând că el este aici nu ca diplomat dar ca istoric. Plus la aceasta, ne+a rugat sa-l iertăm, dar el pleacă pentru că este aşteptat în altă parte. Lumea, l-a asaltat cu întrebări, dar el foarte "diplomatic" a părăsit sala. În acest moment, Andrei vine cu propunerea să-i dăm şi rusului un aptibild cu BPR! Am ieşit repede după el şi din mers (că EXTRAORDINARUL ramâne rus până la urmă) am încercat să-i zicem câteva cuvinte şi i-am dat un aptibild, care l-a luat, l-a privit atent, apoi pe noi ne-a privit atent şi a zis că se grăbeşte.
Continuarea conferinţei, nu m-ai prezenta nici un interes pentru mine. Toţi cei prezenţi în sală având aceeaşi opinie istorică, cea corectă! respectiv discursurile foarte naţional patriotice nu-şi mai aveau rostul.
După conferinţă era pregătită o masă cu gustare şi cafea, dar noi am plecat să mâncăm ceva mai consistent la Andy's Pizza.
Las mai jos înregistrările video, de o calitate pe cât a mi-a permis capacităţile tehnice ale telefonului meu mobil, cu discursurile celor doi diplomaţi străini acreditaţi la Chişinău.

P.S. Îmi pare rău, dar nu reuşesc (viteza la i-net e proastă) să încarc acuma materialele video. E târziu şi eu trebuie să mă trezesc devreme. Revin duminică de la ţară şi le încarc. Sorry!

Misterioasa semnificaţie a cifrelor la moldoveni

"Generarea numerelor aleatorii este prea importantă pentru a fi lasată la întâmplare." (Robert R. Coveyou)



Am avut fericita ocazie în viaţa mea să am timp liber şi să citesc. Să citesc anume acele cărţi care îmi plac mie, dar nu cele impuse de programa analitică universitară sau şcolară. Unul din autorii de care m-am îndrăgostit pentru totdeauna este Umberto Eco. Din bogata creaţie al acestui autor am citit "Numele Trandafirului" şi "Pendulul lui Foucault". Două cărţi imresionant de misterioase şi strâns legate de semnificaţia filosofica, mitologică şi biblică a cifrelor. Citind aceste cărţi credeam că aceasta lume mistică are tangenţe doar cu viaţa monahilor, detectivilor, Cavalerilor Teutoni sau nu mai ştiu a căror categorii sociale sau personalităţi istorice. Nici prin gând să-mi treacă că noi toţi, cu dumneavoastră, suntem înconjuraţi de date, numărători şi cifre cu semnificaţii ascunse mai mult decât eroii cărţilor lui Eco. Culmea e, că aceste cifre mistice ne afectează viaţa de zi cu zi.
Fosta noastră guvernare a facut o serie de artificii "matematice" pentru a-şi atinge anumite obiective. Nu mă refer nici pe departe la datele statistice aberante din rapoartele economice ale foştilor guvernanţi. Fac referire la falsa definire a statalităţii şi strategiile de argumentare a acesteia.
Spre exemplu, oficial, curenta legislatură parlamentară este a XVIII-a. Dar dacă facem o simplă numărătoare inversă, observăm că din 1991 încoace am avut alegeri parlamentare doar de 6 ori! Înseamnă că actuala legislatură ar trebui să fie a VI-a, cel mult a VII-a dacă luăm în consideraţie alegerile din 1990 care au fost primele alegeri pluripartidiste. Apare întrebarea evidentă şi logică, de unde s-au luat încă 12 legislaturi?! Răspunsul la această întrebare este la fel de firesc şi logic. Numerotarea se face începând cu prima şedinţă a Sovietului Suprem al RSSM din 1940.
Dar oare acest lucru nu este o profanare a simbolurilor si puterilor în stat?! Oare Sovietul Suprem al RSSM poate fi numit organ legislativ?! Oare el era ales pe cale democratică şi reprezenta interesele acestui popor?!
Se pare că şi compatrioţii noştri comunişti şi-au dat seama de aceste inconvenieţe şi au venit cu propunerea să schimbe denumirea sărbătorii naţionale din "Ziua Independenţei" în "Ziua Republicii". Vechea denumire era provocatoare (deşi pentru partidul comunist însaşi evenimentul din 27 august 1991 este provocator) pentru că vorbea direct despre o ocupaţie militară şi abuzivă a Republicii Moldova de până la acea dată. Fapt ce comuniştii nici în cărţile de istorie, nici în numerotarea legislaturilor legislativului, nu vor să o recunoască.
Din aceleaşi considerente, a nerecunoaşterii perioadei de ocupaţie sovietică de către partidul comunist, sărbătorim anul acesta, pe lânga "Ziua Republicii", (care ar trebui să fie a "Independenţei") 650 de ani de la fondarea statului Moldav în loc de 18 ani de independenţă.
Ca un argument de susţinere a celor spuse mai sus, menţionez că pe data de 31 august, mass-media transmitea că unitatea militară 1002 sărbătoreşte "Ziua Limbii Noastre". Mă îndoiesc că unitatea 1002 este a 1002-a din Armata Naţională. Mă îndoiesc că această numerotare este folosită pentru a induce în eroare eventualul duşman! Această numerotare s-a păstrat din armata sovietică, din armata ţării al carui legislativ îşi începe a XVIII-a legislatură parlamentul nostru de azi.

P.S. tema articolului este inspirată din Jurnal.md

De la Nistru pân' la Tisa

M-am întors de 4 zile din România unde am participat la un treining ce s-a desfăşurat în oraşul Tăşnad, judeţul Satu Mare. Este o localitate mică aproape de hotarul româno-maghiar. Treiningul era predestinat membrilor de ONG-uri clujene. Eu personal, împreună cu Tudor Cojocaru, am ajuns acolo ca membri activi şi colaboratori ai Grupului de Initiativă al Basarabenilor din Cluj.
Am ajuns la Tăşnad cu mică întârziere, lasându-ne puţin aşteptaţi, dar imediat am fost întâmpinaţi cu bunăvoinţă de către colegii de la treining şi de către treiner, care era o doamna tânără şi foarte drăguţă.
Ca întotdeauna, noi, basarabenii, nu am uitat de rolul nostru pe pamânt românesc, adică promovarea ideilor de unitate a poporului român, indiferent dacă membrii săi trăiesc în dreapta sau în stânga Prutului.
În urma însărcinărilor primite de la treiner, după ce ne-a divizat pe grupe, noi basarabenii, am început a duce discuţii aprinse la capitolul definirii scopului ONG-ului nostru. Discuţie în care în scurt timp s-a implicat si Anto, treineriţa noastră.
Ca să fie pe înţelesul tuturor, unul dintre scopurile de bază ale organizaţiilor de basarabeni din România este promovarea ideiei unităţii naţiunii şi lupta pentru egalitatea în drepturi a tuturor românilor de pretutindeni. Am încercat să explicăm aceste lucruri ardelencei Anto şi discuţia noastră a început a deveni tot mai fierbinte. Deşi eram înteţeşi la nivel de raţiune de către Anto, ea nu putea să împărtăşească aceleaşi convingeri ca şi noi, mai ales in ceea ce ţine de faptul că este greşită viziunea precum că basarabenii nu trebuie încadraţi în rândurile minorităţilor din România, precum maghiarii, ţiganii etc. După câteva ore de discuţii aprinse, am reuşit să o facem pe Anto să înţeleagă viziunile noastre şi să le împărtăşească în mare măsură.
A urmat o masă ardelenească foarte gustoasă apoi împreună cu fraţii clujeni am mers undeva să ne distrăm. Nu pot să nu menţionez ce plăcere deosebită a primit atunci când dupa o bere, băieţilor din Cluj, li s-au mai dezlegat limbile şi am început a vorbi fără rezerve. Am întâlnit o susţinere şi o înţelegere perfectă. O împărtăşire a aceloraşi raţionamente în măsură de 99 la sută! Mă simţeam ca printre fraţi de sânge! Este greu de redat cu civinte sentimentele retrăite in acele momente când gândurile tale erau expuse de altcineva exact la fel cum le percepi singur. A fost pentru prima oară în toţi annii mei de aflare în România, când mi se îmtâmplă aşa ceva.
Am venit la pensiune foarte satisfăcut, le-am arătat fraţilor ardeleni filmele lui Kobâleanski şi ne-am culcat. A doua zi a fost si mai plină de evenimente dar care nu se încadrează in contextul pe care vreau eu să-l dedau articolului. Seara trebuia să plec spre casă, pentru că la Chişinău se căsătorea un bun prieten şi eu mi-am întrerupt sejurul şi am luat microbussul spre Satu Mare, de unde am luat trenul spre Dej iar de acolo trebuia să-l schimb pentru trenul de Iaşi. Anume pe peronul din Dej începe a doua parte a povestirii mele de unde şi îşi trage denumirea istorioara mea.
Am coborăt în Gara Dej la ora 01:19 si la ora 02:06 trebuia să iau acceleratul de Iaşi. M-am aşezat pe o bancă afară să aştept şi de mine s-a apropiat un domn şi m-a întrebat cât e ora exactă. Am început a vorbi şi domnul s-a uimit foarte mult aflând că sunt basarabean. Au început întrebările, foarte cunoscute pentru mine, dacă în Basarabia se vorbeşte mai mult rusa sau româna etc. A fost impresionat de cele povestite de mine şi de vorbirea mea fară accent şi a hotărât să meargă în vagonul meu pentru a continua discuţia. În micuţul compartiment mai erau un bărbat cu soţia sa din Piatra Neamţ, apoi a venit un bărbat din Nisporeni, de la noi din Basarabia si un tânăr din Oltenia care mergea spre Bucovina împreună cu prietena sa, spre viitorii socri. Cred că vă da-ţi seama ce atmosferă era în compartimentul nostru, în care se adunase-ră reprezentanţii tuturor zonelor istorice ai spaţiului etnic românesc. A urmat o noapte de discuţii colorate frumos de vin si ţuică ardelenească.
Am ajuns dimineaţa in Iaşi si eram dupa 4 nopţi în care nu închisesem un ochi dar eram atât de fericit şi de vioi ca niciodată.

În Moldova, pe coline.

“În Moldova, pe coline, cresc livezi şi vii.
Te rog frate-n ospeţie, pe la noi să vii!
..........................................
Vino toamna când prin sate, nunţile pornesc.
Când se joacă horă mare şi se veselesc. ”


Aşa zice un frumos cântec românesc din Basarabia. Eu, fiind român din neamul molodvenilor, mă simt mândru fredonând-ul. Problema e acolo că în ultimul timp ar trebui să fredonăm mai mult Hip-hop, decât melodiile noastre populare. Melodiile Hip-hop, relatează mult mai obiectiv situaţia reală din ţară. Realitatea dură, ne impune regulile ei şi noi vrem sau nu, dar trebuie să le acceptăm şi să ne conformăm.
Anume despre dura realitate în care sunt nevoiţi să trăiască basarabenii, voi încerca să vorbesc în acest articol, pentru că am avut ocazia să merg mai des, în ultimul timp, la nordul R. Moldova şi să mă întorc cu nişte resentimente dureroase. Senzaţii care mă fac să scriu despre acest lucru, ca să pot arăta şi restului lumii, prin vizorul meu, ce a rămas din ţara ciobănaşului care era „...mai năzdrăvan, are (avea) oi mai multe, mândre şi cornute, cai învăţaţi şi câini mai bărbaţi.”
Dacă tot, vorba cântecului, în Moldova toamna încep nunţile, am avut şi eu ocazia şi onoarea să merg la o nuntă in oraşul Glodeni, adică în nordul R. Moldova. Oficierea serviciului de înregistrare a căsătoriei a avut loc în incinta sălii de festivitaţi a primăriei din satul Camenca, r-ul Glodeni. Înainte de a intra în incinta primăriei, afară, am auzit, cum un localnic se lăuda precum că nu demult s-a terminat reparaţia acestei clădiri si credea domnul, ca oaspeţilor de la Chisinău le v-a place mult cum arată interiorul clădirii. Am intrat şi nimic eşit din comun nu am văzut. Era cea mai obişnuită cladire care se caracteriza prin pereţi curaţi pe care atârnau nişte panouri cu afişe. Am intrat în sala de festivităţi şi a început ceremonia de înregistrare a căsătoriei, propriu zisă. Ceremonia era dusă de primăriţa satului Camenca, o doamnă care citea cu greşeli de pe foaia unde îi era scris textul (nu-mi aduc aminte anume ce greşeli făcea, dar erau prea fregvente ca să exemplific ceva acum) şi un domn, care era secretar la primărie şi avea o dicţie de invidiat, de parcă era de la “radio Bucureşti”. Totul se desfăşura cu bine , pâna când tinerii au fost declaraţi soţ şi soţie şi în acel moment a bătut toba mai tare. De la bubuitura instrumentului muzical, a început să se desprinde bucăţi mari! de tencuială de pe tavan care cădeau peste invitaţii prezenţi în sală (vezi galerie foto). Am eşit afară de sub „bombardament„ şi priveam la domnul care ideie neavând ce se petrecu-se înăuntru, continua să se laude că recent s-a făcut reparaţie “serioasă” şi crede el, că oaspeţilor de la Chişinău ar trebui să le placă!
Exact peste o săptămâna am mers în raionul Râşcani, care e chiar vecin cu raionul Glodeni. Am mers la bunica. Am urcat, împreuna cu sora mea mai mare, intr-un microbuss care avea rolul de max-taxi pe ruta Chisinau-Gălăşeni-Mălăieşti. Microbuss de marcă mercedes, spre marea mea bucurie. Dar imediat ce am intrat am avut impresia că sunt un erou de al lui Druţă, in unul din romanele lui, când moldoveanul sovietic călătorea cu autobuzele prin RSSM. Autobuze, care defapt erau nişte caruţe cu motor.
Am ajuns aşa, cu mare bătaie de cap din cauza hodorogelei, cu căldură insuportabilă (la auzul combinaţiei de cuvinte: „aer conditionat” în una din întrebările mele, şoferul m-a privit, cel puţin ironic…), cu microbuss-ul supra încărcat cu pasageri, in gara oraşului Râşcani. În acel moment, m-am trezit şi am privit la ’’peisajul’’ de afară (vezi galerie foto). Prin pozele de alaturi încerc sa redau ceea ce cu cuvinte nu pot. Pentru a descrie la justa valoare peisajul, trebuie sa fii un Alexandri +Caragiale! Am stat cam trei sferturi de oră in gara şi am pornit mai departe. Am pornit mai departe şi mai interesant, cu numărul pasagerilor suplinit cu încă câţiva, cu vro’ două băbuţe care cumpăraseră câte un sac de ardei dulci de la piaţă şi vroiau să-l ducă acasă. Cu încă o mătuşică cu o cutie cu vro’ 20 de ’’puişori’’ care erau găini defapt şi care îmbogăţeau varietatea de mirosuri din microbuss. Am ajuns la Mălăieşti, unde am coborât şi cu o maşină am mers mai departe la Damaşcani. Un sătuc de vro’ 200 de căsuţe ascunse in mijlocul pădurilor (din toate părţile, satul e înconjurat de păduri şi doar dintr-o particică e mărginit de iaz.) Vazându-mă în acel colţişor de rai, cu un aer prea curat pentru plămânii mei de om de la oraş, cu un fundal sonor compus doar din cântecul păsărilor din pădurea care se începe chiar în grădina bunicii, cu o compoziţie peisajistică compusă din frumuseţea copacilor seculari din jur, mă întrebam: ’’ ... Oare nu e o minune că avem o asemenea ţară?! De ce oare suntem predispuşi mai mult să stricăm decât să creăm?! Oare când am reuşit să devenim indiferenţi?!’’ Anume acestea şi sunt motivele prin care am deviat un pic, spre rău, din păcate, de la versurile baladei care este şi mitul provenienţei noastre, naţionale.
Am încercat, pe cât a fost posibil, să scriu un articol fără o prea mare implicare a sentimentelor mele. Am încercat să relatez tacit doar ceea ce am văzut. Vă las pe voi să fi-ţi critici, privind pozele de alaturi şi să medităm împreună la rolul nostru in viitorul acestui meleag românesc!

Vectori Politici Paraleli

Când vorbim despre Est si Vest, pentru Republica Moldova, avem în vedere în primul rând Rusia si România. Este mult prea depărtat, pentru noi, acel "vest" de unde ne tragem si noi obârşiile. Iar curenţii politici care sunt indreptaţi in partea diametral opusă, trec fără nici o piedică peste Ucraina şi se îndreaptă direct spre Moscova. Aşa că fiind şi noi micuţi, precum ne ştim, generăm curenţi nu încotro ne interesează pe noi, dar de unde mai tare bate vântul.
Vroiam să mă refer aici la impactul politic al celor doi poli definitorii ai politicii moldoveneşti şi strategiile lor de autoiniţiere in probleme de tot genul din ţara noastră.
Dacă urmărim desfaşurarea (aş vrea să spun: relaţiilor bilaterale) acţiunilor politice unilaterale, din ultima perioadă, in raport cu ţara noastră, observam că cei doi vectori politici, nu se intersectează niciodată, chiar daca traectoriile lor sunt concurente! Problema e întraceea că, cel estic mereu îl intimidează pe cel vestic, facându-l să devieze, mai mult sau mai puţin, pe langa scopul şi obiectivul lor comun - Republica Moldova.
Dovadă a acestor afirmaţii sunt ultimele evenimente petrecute in lume. Să pornim de la evenimentele majore, de talie internaţională şi anume comemorarea celor 70 de ani de la declanşarea celui de-al doilea razboi mondial, la Gdansk, unde sunt prezenţi 20 de şefi de stat si guverne, inclusiv (Mefisto, cum îl numeşte mama unui prieten) premierul rus, Vladimir Putin, dar şi premierul român, Emil Boc.
Premierul rus vine cu delcaraţii care sfidează opinia publică din multe ţări post sovietice, post socialiste, sau doar vecini ai URSS. Intimidează politicienii prin declaraţii precum că iniţiativa lui Stalin de a semna un tratat secret cu Germania hitleristă, in care se hotăra soarta mai multor popoare, fara ca acestea să fie întrebate, este de înţeles şi de justificat! Atacă dur prin aceasta şi la adresa românilor din Basarabia, şi la adresa intregii Românii (că anume la noi se referă acest articol).
Anterior, sau mai exact, cu o zi înainte, ambasadorul Rusiei la Bucureşti declara: "De asemenea, nemţii recunoşteau că sfera de interes a URSS includea Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania si Basarabia. Toate acestea făcuseră parte din componenţa Rusiei si îi fuseseră luate după Primul Război Mondial, prin deciziile de la Versailles sau prin anexări directe. Istoriografia sovietică si rusă se menţin pe poziţie că ocuparea in 1918 de către România a Basarabiei a fost ilegală.". În aceste condiţii România tace!
Şi dacă tot am început-o cu ordinea cronologica inversă, să ne amintim că incă in a doua decadă a lunii august, anul curent, Rusia declara că va trimite delegaţie oficială la "sărbătoarea" de "independentă a Transnistriei"! Din delegaţie urmau să facă parte prim-adjunctul şefului fracţiunii partidului "Edinnaia Rosiia" în parlamentul rus, Tatiana Iakovleva, şi preşedintele comitetului parlamentar rus pentru politică economică, Evghenii Fiodorov. Ulterior, deputatul rus, Konstantin Zalutin, decalara: "Oricine ar veni la conducere în Republica Moldova, Rusia va apăra drepturile concetaţenilor săi din Transnistria".
Pe fundalul unor asemenea declaraţii sfidătoare, România cere "doar" argumentarea repetată a necesitaţii acordării încă a 1000 de locuri pentru studenţii basarabeni care vor să-şi facă studiile in Ţara Mamă! Adică Rusia, nolens volens, vine şi îşi apară drepturile conaţionalilor, dar pentru România trebuiesc argumente serioase şi dovezi clare că trebuie sa suţină românii care işi iubesc ţara!
O acţiune mai indrazneaţă este declaraţia domnului senator Viorel Badea, care zice: "Dacă ar fi după mine, aş acorda paşaport românesc din start, celor care au sau au avut părinţi cu cetăţenie română". Oficialul român a mai adăugat că începând cu luna urmatoare va funcţiona o Agenţie Naţională pentru Cetăţenie! Cei drept, eu nu am înţeles unde va funcţiona, cred că la Bucuresti! Dar e lungă calea la noi, românii, de la vorbe până la fapte, mai ales în ceea ce priveşte interesul naţional la periferie de spaţiu etnic!
România işi duce politica ei de salon, prin declarţii precum că ea este gata să susţină prin cadrul tuturor organismelor UE, Moldova. De parcă România s-o fi născut în "organismele UE" dar nu la Focşani, care a fost prima capitală a Principatelor Unite!
În paralel, Rusia, face abstracţie de organismele CSI şi se impune in cel mai direct si neobrăzat mod, in tot ce se intamplă in ţărişoara ciobănelului cu "oi mai multe, mâdnre şi cornute"!
Paradoxal, dar vectorii politici, aparent concurenţi, în punctul de reper RM, cu originile la Bucureşti şi Moscova, niciodată nu se vor intersecta, deoarece prea vulnerabil si flexibil este vectorul bucureştean. Prea uşor deviază de la traiectoria sa firească sub intimidările Bruxelului, Strasbourgului, Moscovei etc.