«Zaharia Sclifos a facut parte dintre primii combatanti care au trecut Nistrul pe gheata si au atacat pozitiile separatistilor la 1 martie 1992, cu o zi inainte de data care marcheaza oficial inceputul razboiului intre Republica Moldova si separatistii de la Tiraspol. Conflictele armate se desfasurau sporadic inca de la sfarsitul anului 1989. De-a lungul razboiului de pe Nistru, 400 de combatanti si 350 civili din partea Moldovei si-au pierdut viata», scrie jurnalistul Stefan Candea pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
«Zaharia a facut parte din grupa Razesii si impreuna cu alti voluntari au atacat comisariatul din Dubasari de unde si-au procurat armamentul cu care au luat cu asalt o unitate militara transnistriana, sprijiniti de trupe Omon din Moldova. A fost un razboi murdar, plin de diversiuni, in care o armata formata din combatanti voluntari si cu putin armament in dotare a incercat sa cucereasca trupele transnistriene si profesionistii rusi ai Armatei a 14-a, conduse de generalul Aleksandr Lebed.
«Noaptea rapeam soldati transnistrieni si-i dadeam la schimb pe prizonierii nostri. Separatistii foloseau lunetisti care aveau echipament cu vedere de noapte. Noi aveam pistoale si bastoane», imi povesteste Zaharia, intr-un mic apartament din Chisinau. Casa lui de la Dubasari a fost distrusa, iar el nu se mai poate intoarce acolo.
De la finalul razboiului, fostii combatanti au fost tot timpul pe picior de conflict. Mai intai pentru rezolvarea situatiei locative, apoi cu autoritatile comuniste. In timp a devenit o afacere sa ai legitimatie de combatant, pentru ca, daca aveai relatii, puteai primi diverse inlesniri de la stat: casa, spatiu de afaceri etc. O afacere similara cu certificatele de revolutionar in Romania. 64 de mii de legitimatii de combatant au fost emise, din care dupa investigatii succesive au mai ramas 34 de mii valabile. Cei care au luptat intr-adevar pe front nu depasesc insa 15 mii. Zaharia imi da numele unor falsi combatanti care au ajuns pana si la Gigi Becali si au primit ajutoare in bani.
