Istoria care încă doare

Ce le vom lăsa urmaşilor?

„Moldova nu e a noastră, Moldova nu e a strămoşilor noştri – Moldova este a urmaşilor noştri…”

Ştefan-cel-Mare şi Sfînt

În urma rapturilor teriotriale şi nelegiurilor pe care le-a comis URSS asupra vecinilor săi în anul 1940, aceasta s-a ales cu largi teritorii care până atunci nu făcuseră parte din imperiu. Aceste teritorii trebuiau administrate şi organizate după legislaţia internă a URSS.

Această scurtă (în raport istoric) perioadă de ocupaţie se încadrează perfect, din păcate, în contextul istoriei noastre naţionale. Şi a condiţionat evoluţia acestui meleag şi poporului român de pretutindeni, mai departe.

Exemplu de Urmat!

Recunosc că ma înduioşat domnul Preşedinte interimar cu gestul lui de a dona, din propriul salariu, bani pentru copii acestei ţărişoare. Ar fi foarte frumos dacă toţi demnitarii ar lua exemplu şi s-ar obliga să ajute câte o familie, cu mulţi copii, din cont propriu. Aceasta ar arăta adevărata grijă a noilor guvernanţi pentru ţară şi viiotrul acesteia, până când vor reuşi să aducă aceste ajutoare din bugetul de stat (ajutoare consistente şi reale). Mă irită cei care critică acest gest. Fie că este el doar de dragul popularităţii, dar nimeni până acum nu a făcut aşa ceva, iar Mihai Ghimpu nici pe departe nu este cel mai bogat demnitar din Republica Moldova.
Bravo lui, pentru acest gest care arată dragostea reală pe care o manifestă pentru popor!
Reamintesc că Preşedintele interimar al RM, donează lunar pe parcursul mandatului său de demnitar, din propriul salariu, suma de 1000 lei pentru Dragoş Boboc, fiul lui Valeriu Boboc, tânărul omorât în urma evenimentelor din aprilie şi 2000 de lei pentru familia Buzdugan, care are tripleţi de 8 luni, informează UNIMEDIA.MD.

Cel Mai Rău sau Cel mai Bun?

Astăzi a fost învestit guvernul Boc III sau "azi e mare-mare-mare sărbătooooaaaare, boierul nostru se spală pe".... mâni. Vrăjeală e politica asta! Chiar dacă ştiu că nu redescopăr roata acuma, dar prefer să spun aşa cum simt şi cum gândesc. M-am abţinut, în campania electorală din România, să susţin (ca blogher) vre-un candidat la funcţia de preşedinte al Ţării (chiar dacă "unii" cunoscuţi mă învinuiesc în repetate rânduri că sunt imparţial şi sunt afiliat politic, vreau să le zic că ca om şi personalitate am dreptul la propria opinie si libertatea conştiinţei).
Toţi basarabenii, influenţaţi de efectul turmei, îl susţineau pe Traian Basescu, chiar din primul tur de scrutin. De ce?! Pentru că acesta face (furtună în tazic, cu) multe declaraţii care ne "ung la suflet" când le auzim, pentru că el a promis (încă nu prea s-a ţinut de cuvânt) că simplifică metoda de redobândire a cetăţeniei, pentru că se autoidentifică ca "preşedinte al tuturor românilor".

Revenire prin Răbufinre

De mult nu am mai scris nimic pe bloguleţul meu criticat şi ovaţionat de lume diferită. Aceasta se datorează mai multor factori. Chiar dacă, în ultimul timp, sau întâmplat multe lucruri la care eu nu am putut să rămân rece şi gândurile, interpretările şi presupunerile îmi clocoteau în micuţul meu creier. Totuşi, mi-am zis că multe sunt peste capacităţile mele de pretins critic şi m-am abţinut de la publicarea propriilor păreri pe această pagină. Acum însă, s-au întâmplat prea multe lucuri care sunt mai mult la nivelul competenţilor critice ale autorului şi am hotarât să revin ca o liceeanca la "bunul meu prieten" (nu la agenda personală), la blogul meu.
Eram seara trecută în centrul oraşului şi aşteptam să mă întâlnesc cu nişte prieteni. Ca să nu îngheţ definitiv am intrat şi aşteptam în antreul cinematografului "Patria", acolo unde se afla şi casele de bilete . Am stat acolo în jurul la 3 sferturi de oră, timp ce l-am dedicat studiilor mele asupra oamenilor şi "năravurilor" acestora. Studii care nu au avut un alt efect decăt să mă lase, din nou, prostit şi dezamăgit. Să rămân cu concluzii care dor şi cu multe semne de întrebare în cap.

LSBR te cheamă să Trimiți o carte peste Prut

Liga Studenților Basarabeni din România, împreună cu asociațiile locale pe care le reprezintă, a lansat recent campania națională de colectare a cărților Trimite o carte peste Prut! În acest context, Liga Studenților Basarabeni din București își propune să coordoneze campania la nivel de capitală și lansează un apel către toți cei care sunt dispuși să ne sprijine în desfășurarea acesteia. Sunt binevenite cărţi de literatură românească şi universală, poezie, enciclopedii, atlasuri, carte şcolară, precum și literatură istorică (cu mențiunea că programul orelor de istorie a românilor din România nu coincide cu cel din Basarabia, manualele fiind diferite).

Campania are ca beneficiari bibliotecile și şcolile din satele Republicii Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană. Aceste biblioteci au fost selectate pe criteriul lipsei de cărţi în limba română şi a numărului de copii înscrişi. LSBB se angajează să asigure inventarierea, împachetarea şi transportul cărţilor. Cărțile vor fi donate în mai multe etape, având în vedere că realizarea campaniei depinde inclusiv de formalitățile legate de trecerea frontierei, de transportarea cărților, precum și de alți factori greu de prevăzut.

Planuri Deconspirate

Ştiu că poate nu e actual să scriu astăzi despre ceea ce vreau să scriu. Pentru că pe fundalul dublei pierderi a comunismului mondial, în cele două ţări româneşti, ar fi normal să scriu despre Geoană, Băsescu, Lupu şi Voronin. Dar eu nu prea pot să-mi permit să fac presupuneri şi analize la această temă, pentru că aceste rezultate "bune" sunt foarte incerte şi eu încă nuştiu cum să mă exprim asupra lor. Dar vin să vă zic despre altceva legat de cele două ţări româneşti.

Am observant,în ultimul timp, un fenomen foarte interesant care se manifestă la profesorii mei de la facultate. Iniţial m-am abţinut să vorbesc despre acest lucru, temându-mă să nu vorbesc despre o furtună în „tazic”. Fenomenul se manifestă în perceperea României ca o ţară cu 26 milioane locuitori, ca ceva firesc şi evident.

Dacă este cazul, pot să menţionez că profesorii de la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti sunt perosnalităţi foarte marcante în lumea ingineriei mondiale. Unii dintre ei au fost directori la diverse departamente in cadrul Ministerului Petrolului, Ministerul Economiei încă de pe timpul lui Ceauşescu şi până în prezent. Adică sunt oameni la vorbele cărora face să apleci urechea.

Româna, o limbă străină

După cum ştiţi deja, fac lecţii de limbă engleză la o şcoală privată din Ploieşti. Deoarece a trebuit să mă încadrez într-o grupă de oameni ale căror cunoştinţe de limbă engleză sunt la acelaşi nivel cu ale mele, m-am conformat la ceea ce mi s-a propus şi m-am încadrat într-o grupă foarte pestriţă din punct de vedere social, cultural şi ca raport de vârste între noi. Pe parcursul lecţiilor, tot mai frecvent apar întrebări (tipice, pentru noi, basarbenii) referitoare la "Cum se vorbeşte la voi?", "Acasă cu mama vorbeşti în română, sau......." (şi aici se tem colegii să rosteasca sintagma "limba rusă"), iar eu le răspund că acasă cu mama şi tata am ocazia să-mi perfecţionez japoneza, malaysiana, franceza şi germana, dar din păcate părinţii mei nu cunosc româna şi sunt nevoit să merg acolo şi să-i suport pe ei, sub falsul pretext că vreau să învăţ engleza. Lucruri la care ei zâmbesc, deşi eu observ că nu înţeleg umorul glumelor mele. Dar trebuie să recunosc că sunt cu caracter "colegii" mei. Odată, după o discuţie aprinsă despre dialectele limbii noastre comune şi strămoşeşti - româna, o doamnă mi-a adus un articol pe care îl prezint mai jos. Articolul e din "Adevărul" de pe 17 noiembrie 2009.

Despre moravurile românilor sau cum de reuşim să fim între noi mai duşmănoşi decât îşi doresc duşmanii noştri.

În acest an am reuşit să organizăm sărbătorirea zilei de 1 decembrie la Chişinău într-un mod mai fastuos, sau aşa cum se cuvine să se sărbătorească această zi într-un oraş românesc. Pe lângă cei 150 de români care am venit cu autocarele din România, ni s-au alăturat mulţi români din Chişinău şi într-un final a ieşit o sărbătoare naţională populară. Cu Hora Unirii în Piaţa Principatelor, cu Marş Comemorativ pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt , de la universitatea Ion Creangă până în PMAN. Cu manifestaţii pro-unioniste în Piaţa Marii Adunări Naţionale, care a fost ocupată pe jumătate de manifestanţi iar cealaltă jumătate era ocupată de echipele de muncitori care pregăteau lansarea bradului nr. 1 din ţară, care era preconizată în seara aceleaşi zile. Totul a continuat în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet cu un concert de muzică populară cu caracter patriotic, apoi un concert de lasnare a CD-ului „Uniţi sub Tricolor”.