Planuri Deconspirate

Ştiu că poate nu e actual să scriu astăzi despre ceea ce vreau să scriu. Pentru că pe fundalul dublei pierderi a comunismului mondial, în cele două ţări româneşti, ar fi normal să scriu despre Geoană, Băsescu, Lupu şi Voronin. Dar eu nu prea pot să-mi permit să fac presupuneri şi analize la această temă, pentru că aceste rezultate "bune" sunt foarte incerte şi eu încă nuştiu cum să mă exprim asupra lor. Dar vin să vă zic despre altceva legat de cele două ţări româneşti.

Am observant,în ultimul timp, un fenomen foarte interesant care se manifestă la profesorii mei de la facultate. Iniţial m-am abţinut să vorbesc despre acest lucru, temându-mă să nu vorbesc despre o furtună în „tazic”. Fenomenul se manifestă în perceperea României ca o ţară cu 26 milioane locuitori, ca ceva firesc şi evident.

Dacă este cazul, pot să menţionez că profesorii de la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti sunt perosnalităţi foarte marcante în lumea ingineriei mondiale. Unii dintre ei au fost directori la diverse departamente in cadrul Ministerului Petrolului, Ministerul Economiei încă de pe timpul lui Ceauşescu şi până în prezent. Adică sunt oameni la vorbele cărora face să apleci urechea.

„Fenomenul”, despre care vorbeam mai sus, se manifestă în mod spontan. Spre exemplu, unul dintre prorectori, deviind odata de la tema cursului şi vorbindu-ne despre facilităţile studenţilor vorbeşte despre „studenţii noştri” în raport cu străinii (adică malaysienii, gondurasieinii, vietnamezii, coreenii etc.) luând în calcul românii basarabeni împreună cu românii de dincoace de Prut, laolaltă. Decanul, se referă la strategiile de proiectare a exploatării resurselor energetice, luând în calcul consumurile celor două ţări luate împreună. Astăzi, la o altă materie, vorbind despre resursele României în raport cu alte ţări şi despre securitatea energetică a acesteia profesorul face calcule pentru 26 milioane de locuitori, întorcându-se spre sală, cu o faţă foarte firească zice „cam atâta populaţie avem împreună cu Moldova, nu?”. Toate aceste lucuri se întâmplă fără a lăsa loc de prea multe comentarii şi interpretări, de parcă ar vorbi despre lucuri absolut fireşti şi actuale deja. Lucururi care nu ar ţine de un viitor îndepărtat şi la care nuştim (noi, muritorii de rând) dacă ajungem.

Încerc să găsesc o explicaţie logică la toate aceste „întâmplări nevinovate”. Vreau să presupun că există un plan acuns de a lua unitatea celor două ţări româneşti ca ceva firesc şi logic, fără prea multe declaraţii pompoase şi revoltătoare, pentru unii şi când toţi vor percepe lucrurile anume în aşa un mod, va apărea întrebarea „Dece încă nu ne-am unit?!”. Această probabilă evoluţie a evenimentelor şi presupusă explicaţie a lucrurilor, sunt doar rezultatul gândurilor minţii mele bolnave de unionism. Aşa că, întrebarea rămâne deschisă pentru toată lumea.

P.S. ...vreau să menţionez faptul că, am schimbat personajele reale care s-au manifestat aşa precum am scris mai sus, cu altele. Şi dacă unii din colegii mei de facultate recunosc anume aceşti oameni în asemenea circumstanţe, rog ca acest lucru să fie considerat coincidenţă.