Iubesc Frumuseţea-n Femeie

Iubesc frumuseţea-n femeie.
Când negrul ochilor ei nu-l văd întuneric -
Iubesc în femeie ardoarea.
Şi buza ce stă înmuiată-n otravă
M-atrage cu dorul şi vreau s-o sărut
Căci asta-i femeia din pom ce a rupt
Frumosul păcat ce stă sa îl poarte
Cu sine alaturi şi-n fiece noapte,
Sau fiece zi, sau ceasul sa stee -
Nu-i pasă. Ea vrea sa mi-l dee.

Iubesc in derivă de tot ce-i telur.
A foilor patimi încerc să le fur -
Nu dau din mine - cuvânt cu cuvânt,
Femeia cu sânu-i mă face un sfânt.
Când pânza întinde pe pieptu-i rotund
Din tot ce-i agnostic într-al meu fund
Mai cred ca păcatul e dat de un Zeu,
Căci sânul iubesc în femeie şi-l vreu.
Să stee alături ca cupă, să sorb
Când lene mi-a fi să privesc, ca un orb
Să-l bâjbâi cu buza. Ca strună de liră
Să fie mai tare, mai tare - femeia respiră,
Femeia e vie. Cu coasta-i de diavol ce-i amintită,
În lungi şi eterne scrieri privită
De ochi nesatornici de mijloc viril
Ce poate sa dăruie viaţă.