Negru pe Alb

Problema majoră a stagnării evoluţiei în majoritatea domeniilor socio-economice de la noi (din cele două state româneşti) este identificată prin incapacitatea de a ne organiza. Lucrul organizat şi bazat pe un anumit plan de activitate are prioritate majoră. Predefinirea scopurilor şi obiectivelor propuse, precum şi coordonarea planificată a activităţilor duce şi la anticiparea unor eventuale circumstanţe nefavorabile care ar trebui de evitat pentru atingerea scopurilor propuse.
Noi, românii, avem o istorie destul de bogată în tot ceea ce priveşte aspectul juridic al tuturor sferelor de activitate socio-economică din ţară. Dar, necătând la aceasta, legislaţia este la un nivel foarte jos, pornind de la modul în care sunt definite legile de către legislatori şi ajungând la modul în care sunt lăsate a fi percepute de către cei cărora le sunt predestinate, adică noi toţi, cu dumneavoastră.
Scriu aceste lucruri deoarece în ultimul timp am avut o multitudine de ocazii de a mă confrunta cu diverse autorităţi de stat care „lucrează” pe baza unor „legi” şi am avut nenorocul să simt „implimentarea” lor pe propria piele.
Probleme au apărut chiar de la începutul anului şcolar şi anume odată cu venirea noilor studenţi la studii. Aici ne-am ciocnit cu interpretarea legilor scrise „negru pe alb” de către diferite autorităţi.
Conform „Metodologiei de Şcolarizare a cetăţenilor de origine etnică română din Republica Moldova (...) în învăţământul de stat din România”, bursierilor statului român li se asigură o serie de facilităţi, cum ar fi: 1. Bursă lunară (...); 2. Cuantumul burselor se stabileşte lunar; 3. Finanţarea cheltuielilor şcolare (...); 4. Cazare gratuită pentru buriseri (...); 5. Asistenţa medicală (...); 6. Reducerea cu 50% pentru cheltuielile de transport (...). (Metodologia, integral o puteţi găsi pe linkul inserat mai sus).
Neînţelegerile au survenit în interpretarea termenului de „bursier al statului român”. Pentru că domnii, sau doamnele, de la MECI au uitat să prezinte care categorii sunt incluse în sus amintiţii „bursieri ai statului român” (pentru necunoscătorii de cauză menţionez că sunt două categorii de studenţi care beneficiază de achitarea cheltuielilor pentru studii de către stat, doar că unii primesc şi burse, iar alţii – nu).
După cum vedeţi, în „Metodologie” scrie negru pe alb că bursierii sunt asiguraţi cu spaţiu locativ gratuit (în valoarea subvenţiilor date de stat). La UPG Ploieşti studenţii basarabeni sunt impuşi să platească taxe exorbitante (în jurul la 100$ per lună) pentru cazare în caminele studenţeşti contrar stipulaţiilor prezentate în metodologia sus amintită. Când am cerut conducerii universităţii să motiveze aceste taxe percepute, ei au făcut trimitere la aşa zisa „Automnomie a Universităţilor” care nici nu prea am înţeles dacă este un act cu caracter legislativ, sau dacă măcar este stipulat undeva, negru pe alb, despre aceasta „Autonomie” care permite universităţilor să „iasă” din buchia legilor.
O problemă similară am întâlnit în interpretarea termenului de „bursier” atunci când de la studenţii basarabeni s-a perceput taxa consulară pentru permisele de şedere, în valoare de 120 euro. Atunci, iarăşi ni s-a dat cu legea în nas unde scrie negru pe alb, că doar bursierii sunt scutiţi de această taxă consulară, iar în adeverinţele unor colegi, nu scrie negru pe alb noţiunea de „bursier”.
Am apelat la secretariatul universităţii cu rugămintea să se includă această noţiune în adeverinţele necesare pentru obţinerea permiselor de şedere temporară. Doamna secretară a zis că studenţii de la fără taxă fără bursă nu intră în categoria „bursierilor” dar să ne arate unde scrie asta negru pe alb , a ezitat. Fapt care este şi de înţeles, pentru că nicăieri nu scrie negru pe alb ce înseamnă şi cine intră în categoria de „bursieri ai statului român”. Desigur că scepticii ar putea să zică că este evident - dacă primeşti bursă - eşti bursier, iar dacă nu – nu! Dar pentru sceptici trebuie să menţionez că în România mai este o categorie de studenţi care platesc singuri taxa de şcolarzare, dar primesc şi burse de la stat. Această categorie de studenţi, unde se clasează?
Despre aceste lucruri am vrut să vorbesc, despre faptul că atunci când le convine anumitor oameni anumite legi, te trimit exact la studierea legii în cauză, unde scrie negru pe alb răspunsul la întrebarea ta (răspuns care e în defavoarea ta, desigur) şi nici nu vor să audă de posibile exepţii, pentru că aşa scrie negru pe alb. Iar când este vorba despre avantajarea noastră de către cele scrise negru pe alb într-o lege anumită ni se impun anumite perceperi neoficiale care ar trebui să le inţelegem şi să recunoaştem că aşa e omeneşte şi pe nimeni nu mai interesează ce scrie negru pe alb.
Atunci când ne vom învăţa să respectăm legile aşa cum sunt ele, chiar şi imperfecte, doar atunci vom putea face paşi concreţi în evoluţia societăţii noastre ca ansamblu de valori umane şi socio-economice.