Codul Genetic

Stau de multe ori şi mă gândesc, oare unde se află şi de ce este generat codul genetic al unui popor?! Probabil a fost condiţionat de factorii cronologici si geografici care caracterizează etnogeneza.
Prin codul geneti al unui popor, eu vreau să definesc caracteristicile general-valabile pentru majoritatea celor care se definesc printr-un etnonim dat. De caracteristicile acestui cod misterios, depinde evoluţia istorică a poporului, modul lui de manifestare în diverse situaţii de criză sau ascensiune.
Am făcut această introducere abstractă ca o încercare de a motiva modul nefiresc al poporului nostru de aşi manifesta instinctul autoconservării. Noi, ca popor, ne caracterizăm printr-o capacitate uluitoare de consolare şi împăcare cu sine însăşi în urma pierderilor suferite, de orice natură nu ar fi acestea. Vorbesc despre atitudinea noastră, a românilor, faţă de teritoriile naţionale aflate sub ocupaţie în mod "oficial" sau "neoficial". Mulţi ar putea strâmba din nas, citinnd primele rânduri ale acestui articol, spunând pictisiţi că pentru ei nu mai prezintă un interes această temă, dar anume lor li şi încerc să mă adresez.
Am avut posibilitatea în ultimul timp să vorbesc pe tema teritoriilor româneşti, aflate sub jurisdicţie străină, cu o gamă mai largă de oameni. Este de menţionat faptul că aceşti oameni nu fac parte din categoria celor care nu le pasă de această ţară şi acest popor. Sunt, în majoritate, oameni cu atitudine faţă de evenimentele ce ne marchează istoria. Dar, exista o tendinţă, tot mai pronunţată, de consolare cu situaţia pe care am moştenit-o şi de acomodare la realitatea de astăzi, astfel încât să motivăm, pentru confortul moral personal, că ceea ce trebuie de făcut este doar ceea ce putem face.
Nu voi atinge prea mult problema Cadrilaterului, care este în componenţa Bulgariei, a judeţelor de sud ale Basarabiei, sau a nordului Bucovinei, aflate încă sub ocupaţie ucraineană, nu vorbesc despre partea de vest a Banatului sau a Crişanei. Vin să vorbesc despre teritoriul legitim şi internaţional recunoscut ca teritoriu naţional al Republicii Moldova, care este stat independent şi integru!, din punct de vedere teritorial.
"Transnistria niciodată nu a fost a noastră! De ce să ne facem atâtea probleme cu ea?!" "Dacă cei de acolo nu vor să fie cu noi, săi lăsăm să trăiască aşa cum vor ei!" etc. etc. etc. Oare nu vedeţi în aceste declaraţii o cale de eschivare de la asumarea datoriei de patriot?
Da! Eu învinuiesc de laşitate oamenii care aduc asemenea "argumente"! Este pea la mână "altora" să ne facă pe noi să ne consolăm cu ceva ce "am pierdut" sau să credem că nu avem dreptul moral sau nici un alt fel de drept să pretindem la anumite lucruri. Prin această strategie, promovată foarte tactic în timp, ei ne vor face să ne dezicem de teritorii pe care a luat naştere România de astăzi, crezând că nu mai avem nici o şansă să luptăm pentru ele. Aceasta este atitudinea noastră (a basarabenilor) faţă de Transnistria, aceasta este atitudinea, unei mult prea bune părţi, a românilor din România despre Basarabia.
Mă întreb acum, care este dreptul ruşilor la pământul dintre Nistru şi Bug? Pământ deţinut de Ducatul Lituaniei de la inceputul mileniului trecut şi populat în majoritate de populaţie voloha (românească) conform scrierilor călugărilor pelerini ai Sfântului Scaun, din primele secole ale mileniului trecut. Cineva vine cu cel mai forte argument, precum că ei (ruşii) sunt puternici şi lor nu le pasă, iar cine are puterea are şi dreptatea! Păi, dragii mei români, oare de unde s-a luat această putere în mâna rusului?! Nu cumva din promovarea ideiei că nu au dreptul să cedeze nimic, ci să-şi promoveze interesele oriunde nu ar călca ei?! În această ordine de idei, noi, când vom ajunge puternici ca să putem să ne promovăm propriile interese naţionale în propria casă? Cred că niciodată.
Oare faptul că românii dintr-o regiune istorică sau alta, sub acţiunea zombării multiseculare "nu mai vor în România Mare" , este un motiv ca să renunţăm la ei, să-i învinuim şi să-i huiduim, sau ar trebui să fie un imbold multiplu ca să ne trezim şi să luptăm cu forţe noi pentru eliberarea lor şi a pământurilor lor?
Atâta timp cât vom contiua să facem jocul celor care nu ne vor binele, sub motivaţia de a fi "corecţi", vom apropia momentul când pericolul nu v-a mai pluti deasupra zone periferice, dar chiar desupra leagănului civilizaţiei româneşti, arcul carpatic.
Chiar în timp ce scriam acest artiocol, cineva (nu voi da nume) mi-a zis că noi trebuie să avem în vizor toate teritoriile româneşti şi să fim predispuşi să luptăm pentru orice palmă de pământ, care a fost vreodată populată cu români, dar să stabilim priorităţi de moment, pe care să le rezolvăm. Această atitudine mi se pare absolut corectă! Vin să chem pe fiecare care se simte român, să fim consolidaţi, să fim mai egoişti în ceea ce priveşte interesul naţional şi cât mai darnici în ceea ce priveşte interesele şi confortul personal! La o Românie în vechile hotare avem dreptul fiecare, doar că fiecare ar trebui să ştie că mai e şi dator cu o Românie în vechile hotare. Orice drept este generat şi asigurat de zeci de obligaţiuni, care îţi fac dreptul funcţional.
Haideţi să ne iubim Ţara, aşa cum este ea şi nu doar ceea ce ne convine! Haideţi să iubim întreaga ţară! Haideţi să identificăm ca pământ natal întreg teritoriul etnogenetic romănesc şi să ne doară pentru fiecare brazdă ca dupa propia casă!
Iubesc Ţara noastră sfântă! Vă iubesc, fraţii mei români! Şi am încredre că într-o zi ne vom deştepta!