Ca de sărbătoare

Suntem în ajunul uneia dintre zilele care ar trebui să fie printre cele menţionate drept sărbători naţionale. În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi a anului una mie opt sute cinci zeci şi nouă, se înfăptuia prin alegerea domnului Ţării Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, ca domn şi al Ţării Româneşti.În acel moment deveneam o naţiune. Deveneam un popor care incepea coagularea sa naţională. Puneam bazele unei culturi naţionale, unei economii, unor idealuri care ulterior erau să dezvolte în fii neamului simţul de patriotism manifestat faţă de orice palmă de pământ din arealul etnic românesc, indiferent unde s-ar fi născut.
Ceea ce s-a întâmplat la 24 ianuarie 1859 şi cosecinţele acestui eveniment, erau lucruri fireşti şi normale. Perioadă de constituire naţională prin care au trecut majoritatea popoarelor şi ţărilor lumii. Procesul de formare a statului naţional la noi a evoluat mai încet decât la alte popoare din cauza împrejurărilor geo-politice, din jurul nostru, nefavorabile.

No comment

Fostul preşedinte comunist al Republicii Moldova (2001-2009), Vladimir Voronin, le-a ordonat în 2008 consilierilor săi să le interzică unor oameni de cultură anti-comunişti şi promotori ai unirii R.Moldova cu România accesul la "Ziua Republicii", sărbătoarea văzută de comunişti drept "eliberarea de sub fasciştii români".

Potrivit jurnal.md, la 27 august 2008 Voronin a primit "spre aprobare" lista cu personalităţile care urmau să participe la recepţia de "Ziua Republicii". Comunistul i-a ordonat consilierului său pe probleme de politică şi integrare europeană, Tudor Vasilică, să-i şteargă din listă pe poeţii, actorii şi cântăreţii care promovează spiritul românesc (citeşte lista mai jos). În schimb, şase persoane din mass-media loiale guvernării comuniste au fost invitate. În dreptul preşedintelui Comitetului Naţional Olimpic, Nicolae Juravschi, a campioanei olimpice L. Popova şi a campionului european la şah V. Bologan, a fost plasat un semn de întrebare, însoţit de indicaţia: "După rezultatele de la Olimpiadă!!!".

Rade bine, cel ce rade la urma

Probabil ştim cu toţii asemenea filme când totul se axează pe mai multe linii de subiect paralele care se prezintă consecutiv şi amestecat şi nimic nu înţelegem din film decât la urmă când toate se coagulează intr-un singur punct comun. Mă tem că un asemenea articol va ieşi de sub degetele mele în această noapte.
Era primăvara anului 2005 când eu luând locul I la olimpiada municipală de istorie în Chişinău, plecam spre tabăra „Ivancea”, din codrii Orheiului, unde trebuia să se petreacă întrunirea naţională a „celor mai mari” cunoscători şi iubitori de istorie printre juniori. Pe atunci era perioada de înflorire a celei de-a doua ere comuniste în Republica Moldova şi pe lângă mulţi muritori de rând ca şi mine, la acea olimpiadă mai participau un oarecare Stepaniuc junior şi alţi descendenţi ai progeniturilor „fără chip şi fără suflet” care pe atunci conduceau ţărişoara ciobănaşului. Pentru mine însă, ei nu puteau să reprezinte personalităţi şi mi-am concentrat atenţia asupra unei fetiţe, care era venită de undeva de prin satele Ialovenilor.
Olimpiada dura 2 zile (dacă nu greşesc) şi în seara când trebuia să înoptăm acolo m-am hotărât eu să invit domnişoara în cauză la o plimbare. Eram entuziasmat, ca orice adolescent în asemenea situaţii, doar că domnişoara a venit la locul prestabilit însoţită de un băiat. Dintr-o privire am analizat „adversarul” : înalt, blond, ochi albaştri, ţinută sportivă, pleată abea sesizabilă (ca lungime), puţin odulată.

Meditaţii abstracte ale unui naţionalist

Vrem noi, sau nu vrem, dar trebuie să recunoaştem că în arealul nostru vital se manifestă tendinţe naţionaliste şi xenofobe foarte acute. Acestea sunt mult mai pronunţate pe fundalul globalizării şi tendinţelor de omogenizare culturală din Vest. Împărtăşirea ideilor naţionaliste la noi, este o dovadă clară că societatea noastră este rămasă în urmă cu câteva decenii faţă de restul Europei, din cauza complexelor de inferioritate pe care le împărtăşim şi de care vrem să ne debarasăm.
Meditând asupra condiţiilor propice, pe care le-am observat în procesul de studiere a istoriei, de apariţie a naţionalismului şi xenofobismului, pot zice că totul este legat de frustrările la care a fost suspus un popor şi dorinţa lui de revanşare. Sfţrşitul secolului XIX - mijlocul secolului XX a fost perioada de înflorire a acestor curente "politice" în Europa de vest. Dacă e să analizăm fiecare ţară, care a avut tangenţe cu naţionalismul în parte, ajungem la concluzia că naţionalismul este o reacţie firească a populaţiei împotriva subestimării capacităţii şi forţei militar-politice şi economice de către vecini sau chiar întreaga lume. Dorinţa popoarelor de mainfestare prin emancipare a dus la dragostea excesivă faţa e ceea ce li se lua şi la ura faţa de cei care luau.

Despre moravuri si valori

Am făcut azi un grup de discuţii pe pe site-ul facebook.com. Am făcut şi am plect în oraş uitând de el. Luând autobuzul spre şcoala mea de limbă engleză, doar peste o staţie au urcat mulţi copii, pentru că acolo sunt 2 şcoli, iar la ora 6 seara sfârşesc probabil orele. În spate şedeau 4 sau 5 bărbaţi tineri de etnie rromă şi făceau multă gălăgie, ţipând şi ascultând manele astfel ca şi şoferul să audă, nu doar toţi călătorii din autobuz. La un moment dat aud cum unul dintre ei urlă mai tare ca ceilalţi: "..taci, băh, din gură, nu vezi că sunt copii mici pe aici măh?! Că dacă îţi f*t una peste m*ia ceea a ta, direct în p**da mătii ajungi!". Au început urlete şi înjurături şi mai mari, acompaniate de ameninţări cu răfuială fizică cu ajutorul "...cuţitului ăstuia pe care îl am de la bunu meu, băh! " etc.
Oare acest mediu este prielnic ca să crească tânăra generaţie de copii români? Oare este normal ca în fiecare zi, de câteva ori pe zi, ei să audă aşa ceva? De unde şi cum, vrem noi ca dintr-un asemenea mediu să crească o societate sănătoasă? Ne mirăm de ce tinerii ascultă mai mult manele şi se comportă caracteristic rromilor? Dar dacă ei asta văd pe stradă şi li se pare cool să înjure şi să fie şmecheri, de unde vreţi o societate sănătoasă, cultă şi cu perspective de afirmare în lume? De unde vreţi ca românii să nu se mai ocupe cu furatul şi violul prin întreaga Europă dacă acasă zi de zi nu văd altceva decât sus amintitele stereotipuri de "oameni"?! Problema majoră e în faptul ca oamenii culţi şi civilizaţi, care au mai rămas, nu se manifestă într-un mod atât de remarcabil în societate, de aceea nici nu atrag atenţia nimănui, iar copii iau exemplu anume de la cei care le atrag atenţia!