"Deşteptătorul" ruşilor

..mda.... nu iubim noi ruşii. Nici eu nu-i iubesc. Am citit odată, undeva, că Rusia este duşmanul natural al românilor. Altcineva va zice că nu trebuie să cădem în extreme şi nu trebuie să dăm dovadă de ură interetnică, pentru că poporul rus, oamenii simpli, nu poartă raspunderea pentru politica dusă de conducerea ţării lor de la Petru cel Mare încoace. Eu nu sunt deacord cu această opinie.
Ruşii, ca şi popor, au implantat în creieri spiritul imperialismului şi supremaţiei lor ca putere militară. Ruşii simpli sunt cei care alimentează cu încredere ambiţiile şi acţiunile conducătorilor lor. Ruşii simpli (marea majoritate) sunt cei cărora le place politica dusă de guvernanţii din Kremlin, altfel nu i-ar vota. Sau altfel spus, oată ce un guvern permite ca forţa militară a Rusiei şi sferele ei de influenţă sa scadă, imediat toate opinia publică rusească sare cu declaraţii: "..мне за державу обидно.... в чём превратили великую страну....".
Defapt vroiam să scriu despre noi acest articol. Vroiam să eveidenţiez anumite calităţi distincte dintre noi, românii, în general şi ruşii. Şi pe cât de mult nu aş "iubi" eu ruşii, ajung la concluzia că trebuie să luăm anumite învăţăminte şi de la ei. Mă refer aici la logica lor pragmatică de a acţiona exclusiv în interesele proprii, făcând abstracţie de simpatiile, sau antipatiile care le provoacă, de faptul că acţionează în dezacord cu preferinţele altora, pe care acţiunile lor îi atinge în mod direct. Ve-ţi spune că sunt bine "motivaţi" să se comporte astfel de o capacitate militară de invidiat şi de pârghiile economice cu care pot pune la respect pe orişicine. Eu nu sunt deacord. Totul se rezumă la perceperea subconştientă de abordare şi la deprinderea lor, naţională, de a nu ceda niciodată în faţa la nimic.
Haideţi să luăm cazul flotei de la Sevastopol. Este clar şi evident că mai mult de jumătate din populaţia Ucrainei nu-şi doreşte prezenţa acelei flote la Sevastopol. Este clar că noul acord, pe încă 25 de ani, a dus la dezbinarea şi mai accentuată a societăţii ucrainene şi la antipatii moscovite din partea ucrainenilor. Ruşilor le este până "în pix" de poziţia opiniei publice ucrainene, atâta timp cât interesele lor sunt tangibile cu prezenţa flotei la Sevastopol.
Pe de altă parte, noi românii, cum reacţionăm în asemenea cazuri? AAaaa...o zis moş Vanea din Râbniţa, că nu vrea să fie împreună cu Moldova..... noi: "ia dă-i încolo de separatişti că nu avem nevoie de ei. Dacă ei nu vor să fie cu noi, noi cu atât mai mult nu vrem". O spus un prost că transnisria nu a fost niciodată a Moldovei, noi ne-am consolat cu gândul, uitând că 60% din capacitatea industrială a acetei ţări este acolo şi avem nevoie vitală de acel teritoriu şi am dat din cap... "daa, dacă tot nu a fost al nostru...de ce să ne batem degeaba?!" ....chiar dacă acest teritoriu, pe care au locuit românii din cele mai vechi timpuri, ne-a fost dat în schimbul la alte teritorii autentice româneşti care ne-au fost cu sila luate.
Cum se comportă ruşii în Caucaz? Stau pe poziţii de 300 de ani, luptând cu populaţia băştinaşă care le este ostilă, în numele păstrării măreţiei şi puterii ţării lor.
Ce atitudine au românii din vestul Prutului (o bună parte) faţă de Basarabia şi nordul Bucovinei, vechi teritorii româneşti?! Nu cred că mai trebuie să vorbesc. E destul să deschidem site-urile de ştiri şi să citim pe forumurile de acolo.
Ne plângem că suntem un popor mic şi năpăstuit, dar să ştiţi că soarta a fost foarte bună cu noi şi ne-a permis să ajungem şi noi odată un stat naţional-unitar. Păcat doar că nu am învăţat nimic din toate astea, iar pilda lui Burebista cu mănunchiul de vreascuri, nici până astăzi la mulţi încă nu a ajuns... Suntem gata să cedăm teritorii până la infinit, doar să fim lăsaţi în pace să ne bem cana cu vin şi să asculăm lăutarul care mai cântă o romanţă. Suntem ce-a mai proastă copie a înaintaşilor noştri - romanii! Dacă mai continuăm astfel şi nu ne trezim să ştiţi că nu va trece prea mult timp, până vom fi undeva în arhivele istoriei, ca ţară şi naţiune. Şi să nu-mi ziceţi că am rezistat până acum, aşa cum suntem şi vom rezista încontiunare, pentru că nu e aşa! Vreţi exemple? De la definitivarea etogenezei şi până acum (1000 ani), am pierdut irecuperabil următoarele teritorii autentic româneşti: Crişana (spaţiul dintre graniţa de vest a României şi Ungaria), vestul Banatului, Cadrilaterul. Şi toate astea, în ultimii 100 de ani. Oare nu înseamnă acest lucru că degradăm? Dacă continuăm astfel, nordul Bucovinei şi judeţele de sud ale Basarabiei vor fi de irecuperat chiar şi peste 25 de ani. Urmează teritoriul de peste Nistru care este de jure al Republicii Moldova şi chiar Republica Moldova, în perspectivă de lungă durată ar fi perdută, ca şi teritoriu românesc.
Am făcut un maaare terci şi din acest articol, însă mesajul meu este, că dacă nu te deştepţi, române, somnul cel de moarte nu e chiar atât de departe.