"Cât avem un sat departeŞi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice părinte -
Mai există lucruri sfinte!"
Mi-am amintit astăzi, întâmplător, de o poezie frumoasă. O poezie ce exprimă spiritualitatea românească cu cuvinte simple, ordinare, dar de o profunzime care te face să contemplezi sensul celor spuse cu emoţii deosebite.
Am căutat pe i-net poezia dată şi am rămas uimit că nu am găsit-o. Încerc să o redau mai jos aşa cum mi-o aduc aminte.
Eu m-am întors acasă. Stau în prag
Şi mă priveşte lacătul din uşă,
Iar prin troiene nici o cărăruşă.
La cuibul părintesc - atât de drag.
E rece soba şi pereţi-s reci
Şi geamurile-s toate îngheţate.
Casă părintească, cum petreci
Nopţile de viscol spulberate?
Aş da viaţa toată pentr-o oră,
Să ne vedem din nou la sobă adunaţi.
Fratele cuprins duios de soră,
Mama tânără cu furca-n braţ.
Tata mestecând o măliguţă -
Cu mâni mari, de trudnic şi ţăran.
Ochii tăi, ca două flori măicuţă,
Mă privesc din nuştiu care an.
A rămas pe laiţă o năframă
Şi cojocul putrezeşte-n cui.
Sărut cleampa ce-ai atins-o, mamă!
Şi cojocul sfânt al nimănui.
Eu m-am întors acasă. Stau în prag
Şi mă priveşte lacătul din uşă,
Iar prin troiene nici o cărăruşă.
La cuibul părintesc - atât de drag.
...iertată să-mi fie inexactitatea, dar de mult tare am învăţat-o şi plus la toate acuma încerc să mi-o amintesc mergând în tren.
2 comentarii:
Eu n-am fost demultişor acasă...prea mult mă doare...vreau şi eu acasă :( Dar pentru memoria ta, mai ales la o aşa poezie frumoasă sincere admiraţii... Bravo Sergiu...eu mă mândresc că te cunosc şi am ocazia să îţi urmăresc evoluţia!!!
M-ai înduioşat cu aceste cuvinte, satele româneşti, oamenii simpli de acolo au nevoie de tineri să le însufleţească viaţa, bunicii noştri sau bunicii altora abia aşteaptă un semn cât de mic de la orice suflet, sunt prea singuri ei şi uitaţi de lume...multe sate sunt pustii, casele goale, duse de ape şi câte un bătrân la fel de nemişcat ca şi piatra mai poţi zări pe o laviţă în faţa porţii.Aş vrea sa vizităm satele româneşti şi să aducem bucurii celor care poate mâine, nu vor mai fi.
Trimiteți un comentariu