Gândurile Unui Alegător

Urmăresc cu atenţie deosebită evoluţia lucrurilor de pe scena politică moldovenească. După grelele încercări din ultimii ani, după anevoiosul an electoral 2009 cu toate provocările lui, eram mai liniştit în ultimul timp crezând că ce a fost mai greu a trecut şi înainte avem un drum lung, dar cel puţin drept, spre locul nostru firesc în lume şi istorie.
Evenimentele din ultima vreme, însă, şi anume acţiunile întreprinse de politicienii, pe care noi i-am votat la 29 iulie, mă fac să mă gândesc dacă nu a fost cumva amăgită vigilenţa mea in perioada post electorală.
Haideţi să recunoaştem un lucru şi anume faptul că cei care au ieşit în aprilie în stradă erau 99% anticomunişti (1% lăsăm securiştilor, provocatorilor şi altor „curioşi” care au nimerit întâmplator acolo). Prin termenul de „anticomunişti” se înţelege cei care nu erau de acord cu politica economică dusă de PCRM şi în această categorie intră sută la sută toţi cei 99% prezenţi. Dintre aceştia din urmă, însă, cea mai mare parte mai împărtăşeau o convingere, anume orientarea pro-română şi pro-europeană a politicii externe a Republicii Moldova. De ce sunt de părere că vigilenţa mi-a fost păcălită? Pentru că, în ciuda declaraţiilor scandaloase ale actualei guvernări, care s-a autoproclamat „...pentru Integrare Europeană”, în ultimul timp vedem mai multe acţiuni caracteristice unor “pupincurişti”, în special pro Moscova. Ca un simplu alegător, cetăţean al Republicii Moldova, care nu este indiferent de cursul istoric al ţării sale, m-am implicat şi în campania electorală pentru a aduce câştig de cauză forţelor pro-europene/pro-române de la Chişinău. Sunt revoltat pentr că cei pentru care am luptat şi în care am crezut, au lăsat toate jertvele aduse de noi, de popor, în mânile unui trădător. Să înţeleg că domnii Mihai Ghimpu, Vlad Filat şi Serafim Urecheanu preţuiesc faptul că tinerii au stat zid viu pentru a arăta lumii întregi adevărata faţă a fostei conduceri şi a le da o şansă să vină la guvernare într-atât de mult, încât au dat toate cuceririle noastre pe mâna rusofilului Marian Lupu? Am avut neglijenţa, trebuie să recunosc, de a adera la Partidul Liberal în timpul campaniei electorale, fapt pe care tind, tot mai mult, să-l regret. Noi am luptat pentru o apropiere reală şi în toate domeniile de ţara mamă, nu pentru a schimba un regim pro-rus pe un altul. În afară de încheierea tratatului cu privire la micul trafic de frontieră cu România şi acţiunile de relansare a relaţiilor cu FMI, care sunt unele fireşti şi care nu reprezintă o prea mare realizare şi dovezi certe care ar argumenta denumirea actualei alianţe de guvernare, vedem doar închinăciuni după plecăciuni la porţile Kremlinului.
Au uitat domnii liberali şi democraţi că în campanie vorbeau despre Istorie a Românilor în şcoli, despre o conlucrare normală în domeniul cultural cu România, despre reorientarea exporturilor noastre şi găsirea altor pieţe de desfacere. A cam uitat domnul Primar General de frecventele vizite la Iaşi şi Bucureşti unde vorbea despre înfrăţire între oraşe şi dansa Hora Unirii, pentru că toţi suntem români.
Acum ei toţi, cei mai mari patrioţi ai neamului românesc din Basrabia (RM), prin intermediul lui Lupu se consultă cu Moscova pentru fiecare problemă internă a ţării. Pledează pentru o colaborare militară mai strânsă cu Moscova şi trimit tinerii ofiţeri ai armatei noastre să studieze în Rusia. Se înfrăţesc cu partidul rus de natură fascistă „Edinaia Rossia” (Rusia Unită). Declară tare în faţa oficialilor europeni că RM este stat neutru prin constituţie şi nici nu poate fi vorba de o integrare în structurile Alianţei Nord Atlantice. Cu riscul de a mă repeta, vă reamintesc că acest lucru îl face partidul de guvernământ, care cu 1 an în urmă înălţa în centrul capitalei moldave drapelul Uniiunii Europene la loc de frunte. Aceste acţiuni le susţine actualul preşedinte interimar, domnul Mihai Ghimpu, care în 1989 vroia să procedăm ca Letonii, Estonii şi Lituanienii, adică să întoarcem spatele ruşilor oriunde nu s-ar afla ei.
Domnilor actuali guvernanţi, ce-au fost toate promisiunile voastre din timpul campaniei, toate măştile voastre de iubitori de limbă si obârşii? Le ce bun le-aţi afişat dacă sunteţi cu toţii cu păr de lup?! Oare au fost doar nişte acţiuni populiste care aveau menirea să vă aducă în fotoliile din parlament şi guvern? La ce bun am mai crezut în voi dacă nu sunteţi mai buni decât comuniştii? Oare chiar credeţi că vă vom ţine acolo sus pentru ochi frumoşi? Noi ne-am săturat să fim obiecte de abuz sexual al ruşilor! Vrem să fim curtaţi, frumos şi delicat, de către europeni. Vrem să ne simţim demni de provenienţa noastră românească şi mândri că stăm aici de 2000 de ani ca români!
Îmi vine să râd când aud motivaţiile şi argumentările „aliaţilor” pentru a scuza acţiunile lor. Argumente, precum că politica se face în mod diplomatic şi nu putem să nu ţinem cont de părerea (mamei) Rusiei. Nu putem să ignorăm un asemenea factor de decizie regional şi global , precum este (mama) Rusia!
Rămâneţi a fi demni, Domnilor, în faţa celor care v-au votat şi nu le trădaţi aşteptările!

P.S. Ziceam în timpul campaniei electorale unui prieten despre alegerile din România din 1929, când majoritatea populaţiei, sătulă de partidul aflat la guvernare anterior pe durata a câteva scrutine şi care devenise deja unul foarte corupt şi birocrat, a votat pentru un alt partid ce se pronunţa pentru o politică mai apropiată de necesităţile poporului. Schimbare a avut loc şi atunci. Noii guvernanţi erau primiţi peste tot cu pâine şi sare, iar entuziasmul poporului dat de "schimbare" era mare. Dar criza economică mondială s-a agravat şi nici noii politicieni nu se dovediseră a fi cei care se arătau. După toate acestea, s-a întâmplat ceea ce era şi de aşteptat: iminenta venire la guvernare a unor formaţiuni de factură ultra-naţionalistă.
Prea multe similitudini sunt în desfăşurarea evenimentelor de la 1929 şi 2009. Iar istoria, după cum ştim cu toţii, se repetă.