Cultura - Armă a Tuturor Timpurilor

Evoluţia istoriei omenirii se bazează pe lupta pentru predominare si supremaţie. Luptând pentru hegemonie într-un domeniu sau altul, anumite popoare au reuşit să-şi facă o istorie bogată şi frumoasă. Mai mult chiar, deţinerea supremaţiei politico-militare a fost un factor decisiv şi în apariţia premiselor de evoluţie culturală a popoarelor (aici, aş putea să menţionez despre “măreaţa” cultură rusă şi care au fost premisele ca ea să devină “măreaţă”, dar acest lucru îl voi face eventual într-un alt articol).
Acum însă, vreau să vorbesc despre cultura popoarelor în ansamblu şi importanţa promovării acesteia. Gloria multor popoare s-a pierdut undeva în negura vremurilor şi a istoriei. Au fost popoare care au deţinut cârma omenirii şi au reuşit să uni-polarizeze lumea, in plan politico-militar, in jurul propriei ţări, dar totuşi au cunoscut un amurg şi noi astăzi cunoaştem foarte puţin despre ele. Dar mai sunt şi altfel de popoare, popoare care s-au impus prin crearea şi promovarea valorilor ce erau iminent necesare omenirii. Grecii antici, au reuşit să se distingă prin şcolile de filosofie şi primii poeţi, egiptenii prin grandiozitatea creaţiilor arhitecturale, popoarele din Europa ocidentală prin scriitorii din zorii şi mijlocul evului mediu (vezi miturile si legendele hispanice şi germanice), englezii, olandezii si italienii prin dăruirea renascentismului omenirii, Franţa, prin proclamarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului la 1789 etc. etc. etc.
Este lesne de observat că toate aceste naţiuni au reuşit să dăinuie în timp ca un reper, ca un punct de plecare, ca un etalon intr-un anumit domeniu din cauza că realizările lor au stat la originile anumitor lucruri. Necesităţile evocate de omenirea care evoluează au fost satisfăcute de aceste popoare într-un mod revoluţionar, anticipând poate pe alocuri şi dictând necesităţile de mâne. Cultura, fiind hrana de zi cu zi a spiritului, noi o degerăm involuntar şi avem o dependenţă totală faţă de ea.
Noi românii, din păcate, din cauza anumitor factori geopolitici care ne-au afectat existenţa şi care ne-au condiţionat evoluţia culturală, nu prea am reuşit să ne impunem printr-un fel de artă, sau curent cultural anume. Micile noastre realizări, chiar dacă reprezintă valori autentice , nu am avut prilejul să le promovăm în lumea intreagă şi am rămas o pată neagră pe harta Europei, neexploarată încă.
Dar, acum cateva zile, am fost martorul la cea mai banală scena din viaţa noastră. Doi oameni se salută întâlnindu-se: “Salut! Ce faci?!”, “Salut-salut! Bine, merg la ore. Tu?”. Nimic deosebit la prima vedere, doar că aceşti doi oameni erau de origini diferite, ambii aveau culoarea pelii neagră şi se salutau in limba română. M-am simtit mândru!
Am început să analizez, de câte ori am avut ocazia, acest fenomen. Mă simt de fiecare dată înaripat cand văd vietnamezi discutând în română cu coreieni, tunisieni cu ruşi, iranieni cu malaysieni etc. etc. etc. Acest lucru este dat de necesitatea lor de a studia ceea ce le ofera această universitate, de aici din Ploieşti. Nu ştiu, reprezentanţi ai câtor natiuni se regăsesc în cadrul universităţii noastre, dar un lucru e cert, că vin din toate colţurile lumii aici şi invaţă limba română si cultura noastră. Iar când vor merge acasă, vor duce un mesaj despre România si despre noi, românii. Principal e, ca acest mesaj să fie unul frumos şi bun.
Acestea sunt doar mici exemple , care ar putea părea banale si fară corelanţă. Însă eu le văd ca o soluţie şi cred că am putea ieşi din neştirea noastră doar prin cultură. Promovând frumosul şi educându-ne pe noi si pe cei din jur spre un alt nivel de abordare a valorilor materiale şi spirituale. Mai ales, pentru că noi avem ce valorifica şi promova spre cunoaşterea celor ce vor şi sunt setoşi de ceva nou şi frumos.