"Rumânii. Câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc suntu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag..." Grigore Ureche
După un an de la revenirea la cârma ţării a celor care vor să facă orânduire dreaptă în ţara Moldovei, continuăm să promovăm, la cel mai înalt nivel - pe principalul portal electronic al ţării: moldova.md , prostiile şi aberaţiile propagandistice ale vechilor "demnitari ai ţării" (a se citi slugi ale Moscovei).
Pe portalul sus menţionat, la secţiunea "istorie" mai rămâne să stea, spre ruşinea noastră, un articol semnat de pretinsul doctor în istorie, deputat în paramentul Republicii Moldova, fost membru al Partidului Comunist din RM (PCRM), fost membru a partidului Moldova Unită (MU), care se numeşte "Pe urmele Republicii Democratice Moldoveneşti". Autorul pretinde: "[...] Republica Democratică Moldovească, deşi a avut un sfârşit dramatic, constituie o verigă foarte importantă în istoria statalităţii moldoveneşti. demonstrând şi în epoca contemporană năzuinţa, dreptul şi capacitatea poporului nostru de a-şi păstra identitatea naţional-statală, numele său propriu - moldoveni şi denumirea Ţării - Moldova."
Capacitatea de autoconservare identitară a locuitorilor spaţiului danubiano-ponto-pruto-nistrean, este de necombătut, iar tendinţa noastră de afirmare naţional-statală vine de la testamentul marelui voievod, Ştefan cel Mare : "...să staţi straje la hotare, să păziţi acest pământ!". Domnul Stepaniuc denaturează (ori în neştiinţă de cauză, sau intenţionat) mesajul, dândui o interpretare în spiritul istoriografiei sovietice.
De ce moldovenii sunt cei mai români şi cei mai în drept de a se pretinde constituitorii ţării, numită România? Pentru că România, este rodul unei munci titanice a unei generaţii întregi de români moldoveni, care visau la făurirea statului unitar-naţional al tuturor românilor, orişiunde nu s-ar afla ei, pentru că: "Rumânii. Câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc suntu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag...", după cum spunea marele cărturar român, originar de pe plaiurile Moldovei, Grigore Ureche.
Făurirea României a fost pusă la cale şi realizată, mai mult decât oricine de Alexandru Ioan Cuza. Moldovean, născut la Huşi, Vasile Alecsandri, moldovean, născut la Bacău, Mihail Kogălniceanu. moldovean, născut la Iaşi, Nicolae Rosseti-Bălănescu, moldovean, născut la Iaşi.
Dintre aceşti mari fii ai neamului, moldoveni de viţă mult mai nobilă decât Stepaniuc, Ţara - România, şi-a ales demnitarii şi anume - Domn al Principatelor Unite - Alexandru Ioan Cuza, prim ministru, ministru de externe al Principatelor Unite - Mihail Kogălniceanu. Sub sceptrul acestor oameni România s-a format, şi-a câştigat idependenţa naţional-statală, a devenit nucelul coagulator care a strâns în jurul său la 1918 toţi românii şi teritoriile acestora din spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Domnul Stepaniuc pretinde pseudostatalitatea declarată a Republicii Democratice Moldoveneşti, drept o continuitate a statalităţii Ţării Moldovei şi respectiv, o premisă pentru argumentarea existenţei Republicii Moldova de astăzi, care nu este altceva, decât un cancer creat artificial, într-o coastă a României. România, care este continuitoarea şi moştenitoarea de drept a Ţării Moldovei, vechiului stat medieval şi care a fost creată (cu riscul de a mă repeta, dar pentru a băga bine în cap celor care cred ca Stepaniuc) de moldoveni.
Vasile Alecsandri, fiu al vechii Moldove, unul dintre scriitorii recunoscuţi de cinovnicii de la Moscova drept un mare nume al "culturii moldoveneşti", a refuzat tronul Ţării Moldovei, în favoarea unui domn care să înfăptuiască unirea celor două principate şi să făurească România. Ca ministru al Afacerilor Externe, în primi ani ai domniei lui Al. Ioan Cuza, a colindat cancelariile capitalelor străine pentru a face cunoscută cauza românilor (moldovenilor, dacă vrea să le zică aşa domnul Stepaniuc) şi a facilita existenţa tânărului stat născut din rodul muncii lor.
Faptul că România a fost creată de moldoveni, arată şi Hora Unirii, care a fost imn al Principatelor unite:
"Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Sî-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
[...]
Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viată cu unire
Și la moarte cu-nfrațire!
[...]
Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură si de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o faima-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!"
Pe portalul sus menţionat, la secţiunea "istorie" mai rămâne să stea, spre ruşinea noastră, un articol semnat de pretinsul doctor în istorie, deputat în paramentul Republicii Moldova, fost membru al Partidului Comunist din RM (PCRM), fost membru a partidului Moldova Unită (MU), care se numeşte "Pe urmele Republicii Democratice Moldoveneşti". Autorul pretinde: "[...] Republica Democratică Moldovească, deşi a avut un sfârşit dramatic, constituie o verigă foarte importantă în istoria statalităţii moldoveneşti. demonstrând şi în epoca contemporană năzuinţa, dreptul şi capacitatea poporului nostru de a-şi păstra identitatea naţional-statală, numele său propriu - moldoveni şi denumirea Ţării - Moldova."
Capacitatea de autoconservare identitară a locuitorilor spaţiului danubiano-ponto-pruto-nistrean, este de necombătut, iar tendinţa noastră de afirmare naţional-statală vine de la testamentul marelui voievod, Ştefan cel Mare : "...să staţi straje la hotare, să păziţi acest pământ!". Domnul Stepaniuc denaturează (ori în neştiinţă de cauză, sau intenţionat) mesajul, dândui o interpretare în spiritul istoriografiei sovietice.
De ce moldovenii sunt cei mai români şi cei mai în drept de a se pretinde constituitorii ţării, numită România? Pentru că România, este rodul unei munci titanice a unei generaţii întregi de români moldoveni, care visau la făurirea statului unitar-naţional al tuturor românilor, orişiunde nu s-ar afla ei, pentru că: "Rumânii. Câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc suntu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag...", după cum spunea marele cărturar român, originar de pe plaiurile Moldovei, Grigore Ureche.
Făurirea României a fost pusă la cale şi realizată, mai mult decât oricine de Alexandru Ioan Cuza. Moldovean, născut la Huşi, Vasile Alecsandri, moldovean, născut la Bacău, Mihail Kogălniceanu. moldovean, născut la Iaşi, Nicolae Rosseti-Bălănescu, moldovean, născut la Iaşi.
Dintre aceşti mari fii ai neamului, moldoveni de viţă mult mai nobilă decât Stepaniuc, Ţara - România, şi-a ales demnitarii şi anume - Domn al Principatelor Unite - Alexandru Ioan Cuza, prim ministru, ministru de externe al Principatelor Unite - Mihail Kogălniceanu. Sub sceptrul acestor oameni România s-a format, şi-a câştigat idependenţa naţional-statală, a devenit nucelul coagulator care a strâns în jurul său la 1918 toţi românii şi teritoriile acestora din spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Domnul Stepaniuc pretinde pseudostatalitatea declarată a Republicii Democratice Moldoveneşti, drept o continuitate a statalităţii Ţării Moldovei şi respectiv, o premisă pentru argumentarea existenţei Republicii Moldova de astăzi, care nu este altceva, decât un cancer creat artificial, într-o coastă a României. România, care este continuitoarea şi moştenitoarea de drept a Ţării Moldovei, vechiului stat medieval şi care a fost creată (cu riscul de a mă repeta, dar pentru a băga bine în cap celor care cred ca Stepaniuc) de moldoveni.
Vasile Alecsandri, fiu al vechii Moldove, unul dintre scriitorii recunoscuţi de cinovnicii de la Moscova drept un mare nume al "culturii moldoveneşti", a refuzat tronul Ţării Moldovei, în favoarea unui domn care să înfăptuiască unirea celor două principate şi să făurească România. Ca ministru al Afacerilor Externe, în primi ani ai domniei lui Al. Ioan Cuza, a colindat cancelariile capitalelor străine pentru a face cunoscută cauza românilor (moldovenilor, dacă vrea să le zică aşa domnul Stepaniuc) şi a facilita existenţa tânărului stat născut din rodul muncii lor.
Faptul că România a fost creată de moldoveni, arată şi Hora Unirii, care a fost imn al Principatelor unite:
"Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Sî-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
[...]
Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viată cu unire
Și la moarte cu-nfrațire!
[...]
Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură si de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o faima-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!"
Versurile acestui cântec, de o emoţionantă spiritualitate patriotică, arată foarte bine că anume moldovenii îi cheamă pe munteni să se unească şi să se prindă de mână, pentru că amândoi sunt de o seamă, de-o făptură şi de-o seamă. Amândoi au un nume, amândoi o soartă în lume. Reiese că moldovenii au mers la 1859 şi au ocupat Ţara Românească, iar ulterior au mutat capitala la Bucureşti pentru a ascunde faptul ocupaţiei.
Domnul Stepaniuc vine să învinuiască România de tendinţe cotropitoare asupra Republcii Democratice Moldoveneşti, păi dacă RDM este o continuitate firească a statalităţii moldoveneşti, iar Ţara Moldovei, este principalul factor care a stat la baza României, înseamnă că la 1918 moldovenii au ocupat cu forţa Moldova şi pe moldoveni. Nuştiu cum domnul şi poretinsul doctor în istorie, Stepaniuc vede cele scrise mai sus, dar pe mine mă derutează puţin şi cu mintea mea de inginer înţeleg că undeva este o neconcordanţă. Neconcordanţa este în modul de a gândi al lui Stepaniuc, prin faptul că el fiind cu origini moldoveneşti, promovează politica dusă de Moscova ca forţă imperială şi cotropitoare: "Devida et impera". Şirul logic se pierde în logca oii, care încearcă să mintă celelalte oi că nu trebuie să stea în turmă, dar fiecare de sine stătător, mai ales că lupul le este prieten bun şi nu au de ce să se teamă, pentru că le va apăra mereu.
Domnul Stepaniuc vine să învinuiască România de tendinţe cotropitoare asupra Republcii Democratice Moldoveneşti, păi dacă RDM este o continuitate firească a statalităţii moldoveneşti, iar Ţara Moldovei, este principalul factor care a stat la baza României, înseamnă că la 1918 moldovenii au ocupat cu forţa Moldova şi pe moldoveni. Nuştiu cum domnul şi poretinsul doctor în istorie, Stepaniuc vede cele scrise mai sus, dar pe mine mă derutează puţin şi cu mintea mea de inginer înţeleg că undeva este o neconcordanţă. Neconcordanţa este în modul de a gândi al lui Stepaniuc, prin faptul că el fiind cu origini moldoveneşti, promovează politica dusă de Moscova ca forţă imperială şi cotropitoare: "Devida et impera". Şirul logic se pierde în logca oii, care încearcă să mintă celelalte oi că nu trebuie să stea în turmă, dar fiecare de sine stătător, mai ales că lupul le este prieten bun şi nu au de ce să se teamă, pentru că le va apăra mereu.
Domnule Stepaniuc, aţi observat bine că noi, moldovenii, avem o deosebită proprietate de a ne autoconserva ca identitate naţională. În pofida faptului că în decursul istoriei am făcut faţă la atâtea încercări, mai stăm aici, unde ne-au lăsat strămoşii. Însă aţi uitat, se pare, care sunt premisele acestei conservări, premisele sunt: unitatea, unitatea şi numai unitatea noastră ca neam!
România a fost creată de moldoveni pentru ca toţi românii, indiferent de unde nu ar fi ei, să poată trăi între aceleaşi graniţe pentru ca să poată merge mai departe şi să ducă povara lăsată moştenire - identitatea naţională.
1 comentarii:
De acord. Si eu am spus multora ca moldovenii au stat la baza României mari , deci a pretinde ca Romania este stat cotropitor este ilogic !
Trimiteți un comentariu