A fost război.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Şi nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul. Cămăşi mai vechi, mai noi
A fost război.
Şi maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea şi gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii horă-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?
Grigore Vieru
Într-adevăr, ecoul războiului mai este viu. Un ecou asurzitor şi devastator, încă. Demult mă gândeam la semnificaţia acestei zile. Când eram mic, îmi plăcea să văd veteranii plini de medalii, marşul organizat de la şcoală la monumentul ostaşului căzut în "marele război pentru apărarea patriei" (doar că pe atunci era cu majuscule), pentru a depune o floare şi a ne aduce "omagiul" nostru "eroilor eliberatori". Îmi mai plăcea pentru cântecele ce răsunau de pretutindeni, despre "eroismul" ostaşilor "noştri", despre cât de "râvnită" a fost de întreg poporul "nostru" această "victorie".
Aţi observat şi voi că sunt prea multe ghilimele în această prefaţă. Nu e vorba de ironie, e vorba de sinceritate. E vorba de setea de dreptate pe care o am, de durerea că nici măcar azi, când trăim într-o "Europă a libertăţii şi democraţiei", nu poţi spune tare ceea ce te doare. Astăzi, ca şi acum 65 de ani, asupra libertaţii şi democraţiei cineva deţine monopolul absolut.
Pe data de 9 mai , anul curent, colegii de la ATRAG, Iaşi, au organizat conferinţa "Europa - un vis împlinit?", în cadrul festivalului "Adevărata Basarabie". A fost o adevărată delectare cu adevăr, această conferinţă. A fost o provocare aruncată monopoliştilor, a fost ca un strigăt de deşteptare din bezna ameţelii semănate de Rasputin, sau Putin, sau alţi criminali sub acoperire. A fost o lecţie de toată admiraţia, dată tinerei generaţii, pentru a înţelege corect ce a fost 9 mai 1945 pentru noi, cei care am fost a 4 putere cobeligerantă în lume, după 23 august 1945, chiar şi înaintea Franţei, care a avut onoarea să lupte tocmai cu 7 avioane! , după cum a ţinut să menţioneze academicianul Cătălin Turliuc. Dumnealui exprimă importanţa "sărbătorii" pentru poporul român, importanţă incontestabilă din perspectiva perderilor umane care ne-au fost provocate pe frontul de vest. Domnul academician vine să ne amintească că 9 mai, pentru noi, toţi românii de pretutindeni este zi de parastas.
Ce am obţinut noi prin această "victorie", a învingătorilor noştri (România fiind considerată ţară învinsă după aşa numita conferinţă de pace şi noi am terminat războiul la 12 mai, nu la 9) ? Am obţinut o datorie de 300.000.000 $ , care o datoram ca "despăgubiri" monstrului din est, pentru că a răpit o provincie jumate din trupul ţării. "Am obţinut o cămaşă de forţă în locul la o haină care ne strângea pe subţuori!" Am obţinut defaimarea noastră ca naţiune şi ca ţară. Am obţinut 45 de ani de comunism roşu de sângele intelectualităţii noastre decimate. Am obţinut o ţară de trădători , în slujba..................
Acestea fiind spuse, ţin să mulţumesc încă odată organizatorilor şi să îmi exprim profundul respect pentru ceea ce fac.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Şi nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul. Cămăşi mai vechi, mai noi
A fost război.
Şi maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea şi gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii horă-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?
Grigore Vieru
Într-adevăr, ecoul războiului mai este viu. Un ecou asurzitor şi devastator, încă. Demult mă gândeam la semnificaţia acestei zile. Când eram mic, îmi plăcea să văd veteranii plini de medalii, marşul organizat de la şcoală la monumentul ostaşului căzut în "marele război pentru apărarea patriei" (doar că pe atunci era cu majuscule), pentru a depune o floare şi a ne aduce "omagiul" nostru "eroilor eliberatori". Îmi mai plăcea pentru cântecele ce răsunau de pretutindeni, despre "eroismul" ostaşilor "noştri", despre cât de "râvnită" a fost de întreg poporul "nostru" această "victorie".
Aţi observat şi voi că sunt prea multe ghilimele în această prefaţă. Nu e vorba de ironie, e vorba de sinceritate. E vorba de setea de dreptate pe care o am, de durerea că nici măcar azi, când trăim într-o "Europă a libertăţii şi democraţiei", nu poţi spune tare ceea ce te doare. Astăzi, ca şi acum 65 de ani, asupra libertaţii şi democraţiei cineva deţine monopolul absolut.
Pe data de 9 mai , anul curent, colegii de la ATRAG, Iaşi, au organizat conferinţa "Europa - un vis împlinit?", în cadrul festivalului "Adevărata Basarabie". A fost o adevărată delectare cu adevăr, această conferinţă. A fost o provocare aruncată monopoliştilor, a fost ca un strigăt de deşteptare din bezna ameţelii semănate de Rasputin, sau Putin, sau alţi criminali sub acoperire. A fost o lecţie de toată admiraţia, dată tinerei generaţii, pentru a înţelege corect ce a fost 9 mai 1945 pentru noi, cei care am fost a 4 putere cobeligerantă în lume, după 23 august 1945, chiar şi înaintea Franţei, care a avut onoarea să lupte tocmai cu 7 avioane! , după cum a ţinut să menţioneze academicianul Cătălin Turliuc. Dumnealui exprimă importanţa "sărbătorii" pentru poporul român, importanţă incontestabilă din perspectiva perderilor umane care ne-au fost provocate pe frontul de vest. Domnul academician vine să ne amintească că 9 mai, pentru noi, toţi românii de pretutindeni este zi de parastas.
Ce am obţinut noi prin această "victorie", a învingătorilor noştri (România fiind considerată ţară învinsă după aşa numita conferinţă de pace şi noi am terminat războiul la 12 mai, nu la 9) ? Am obţinut o datorie de 300.000.000 $ , care o datoram ca "despăgubiri" monstrului din est, pentru că a răpit o provincie jumate din trupul ţării. "Am obţinut o cămaşă de forţă în locul la o haină care ne strângea pe subţuori!" Am obţinut defaimarea noastră ca naţiune şi ca ţară. Am obţinut 45 de ani de comunism roşu de sângele intelectualităţii noastre decimate. Am obţinut o ţară de trădători , în slujba..................
Acestea fiind spuse, ţin să mulţumesc încă odată organizatorilor şi să îmi exprim profundul respect pentru ceea ce fac.
1 comentarii:
Fiind organizatorii acestei conferinţe ne-am asumat o responsabilitate prin însăşi denumirea acesteia şi anume să încercăm a căuta răspuns, a face pe tineri să înţeleagă adevăratele subtilităţi ale acestei zile. Mulţumim că ne-aţi onorat cu prezenţa, şi ţie Sergiu şi lui Petru Ciolpan şi invitaţilor ieşeni.
P.S. într-un an am recitat această poezie la festivitatea de aducere a "omagiului eroilor eliberatori".
Trimiteți un comentariu