Nopti de nesomn. Faclii poetic aprinse.
Cuprinse de dor, in mrejele noptii, intinse.
Ascunde frumos tacerea 'nsirata pe foaie,
Galbena ea, in a focului slaba vapaie.
Nopti de nesomn, cu ganduri lenoase,
Cu pana in dinti, cu vise frumoase.
Strivite prea brusc, cand geamul se geme
De-a noptii racoare ce adie a lene.
Nopti de nesomn, cat veacuri intinse.
De-a umbrelor frica, ce joaca, cuprinse.
Si fum ce imbata din mucul incins,
Ce dorul de somn m-a facut sa-l vreau stins.
P.S. este o incercare de revenire in lumea versurilor, dupa o luuuuunga absenta. Asa ca va rog sa fiti niste ccritici mai moderati ;) Multumesc anticipat!
skip to main |
skip to sidebar
Facebook
Cântarea Scrisului Nostru
Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrãin.
Vin din munții latiniei,
Deci, și scrisul mi-i latin!
Zis-a cerul: „Fiecare
Cu-al sãu port, cu legea sa!“
Scrisul ei și râma-l are,
Eu de ce nu l-aș avea?!
Ah, din sângele ființei
Ni l-ați smuls și pângãrit
Și pe lemnul suferinței
Ca pe Crist l-ați rãstignit!
Ochii lui cei ai uimirii,
Când i-ați scos și nimicit,
Ați scos ochii nemuririi
Ce pre noi ne-au îndrãgit.
Ne-ați vroit schimba chiar țeasta,
Sufletul, strãvechiul grai,
Învãțându-ne cã asta
E un bine, e un rai.
Dar din… mare „paradisul“
Iatã ce-nvãțarãm noi:
Cine-ntâi îți furã scrisul,
Celelalte-ți ia apoi!
Vremuri alte vin sã nascã
Omul unui nou destin.
Cum mințintu-m-ai, strâmb dascãl,
Scrisul meu cã mi-i strãin.
Și din gurã și din carte
Cum mințitu-m-ai mereu,
Cum urâtu-m-ai de moarte
Când aflai cã-i scrisul meu!
Știu: ești gata sã mã rumegi
În slugarnicii tãi clești
Când mã uit cu ochii umezi
Cãtre crinii latinești.
Știu cã pașii tãi mã latrã
Când, durut, la el revin.
Ci va arde – da! – în vatrã
Focul scrisului latin!
Foc de care mult mi-i sete,
Care,-ndurerat și sfânt,
Grâul altor alfabete
N-a aprins și ars nicicând.
Deci, lãsați-ne în firea
Moștenitã din strãbuni
Și-ți primi în loc iubirea,
Pacea unor oameni buni.
Nu-i o vinã, Doamne iartã,
Floarea lui cã o vãzum,
Cã ne-am fost iubit odatã
Și ne mai iubim și-acum.
Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrãin.
Vin din munții latiniei,
Deci, și scrisul mi-i latin!
Grigore Vieru
Despre Mituri
Mitul provenienţei naţionale al poporului român este balada "Mioriţa". Operă a cărei valoare literară este de necontestat, precum de necontestat este reprezentativitatea motivelor literare expuse in ea. Faptul că balada "Mioriţa" a fost privită ca o "Notre-Dame de Daris" a poporului român, vorbeşte despre înaltele valori culturale care le nutreşte poporul ciobănaşilor. Dar mitul provenienţei naţionale a poporului nostru nu vobeşte nimic despre obligativitatea reacţiei şi instinctului autoconservării în momentele de grea cumpănă. Din contra, ne cheamă la smerenie şi la acceptarea pierii ca pe ceva firesc.
Vă chem pe toţi, pe acest blog, să medităm asupra principiilor care stau la baza evoluţiei noastre ca popor, ca naţiune!
noi nu uitam eroii
Lăsaţi-ne în legea noastră!!!
27 martie 2010
o viata de om, cat o istorie de tara!
HotNews.md
Arhiva blogului
- octombrie (1)
- august (1)
- iunie (1)
- mai (4)
- aprilie (2)
- martie (1)
- februarie (1)
- ianuarie (3)
- decembrie (5)
- noiembrie (6)
- octombrie (4)
- septembrie (2)
- august (1)
- iunie (3)
- mai (3)
- aprilie (10)
- martie (9)
- februarie (9)
- ianuarie (7)
- decembrie (8)
- noiembrie (13)
- octombrie (9)
- septembrie (7)
- august (6)
- iulie (3)
Vizitatori
8 comentarii:
invata sa scrii cu diacritice ma blogerasule
...invata sa semnezi! Ca asta presupune in primul rand codul bunelor maniere!!! Apoi sa critici!
Cine vrea intelege si fara diacritice :P
In rest incercarea este reusita cind ne inviti la lansarea vreunui volum de poezie??? :D:D:D
...dupa ce lansam ONG-ul :P Trebuie sa vb urgent, frate!
Stii unde ma gasesti
;)
Mariana....iti scrie..
Şi-ar fi păcat să nu-ţi doresc,
Într-o zi-aşa mare,
Un simplu gând copilăresc
Care să dea valoare:
La tot ce ai gândit cândva,
La tot ce încă mai aspiri,
Să poţi nega, să poţi avea,
Să dărui trandafiri...
Să ştii că poţi să duci şi-atunci
Când anul te apleacă,
Să poţi şi tu să dai porunci:
Îs sigură-o să-ţi placă!
Să ştii să te opreşti pe val
Şi totuşi valul, nu te-ntreacă!
Ramâi mai sus şi mai la mal:
Tentaţia-i mare, dar e seacă.
Măi Sergiu, ce-ţi mai pot dori,
Să fii mereu bărbat, măi!
Un an la soarta nu cerşi,
Că şapt'sprezece era odat'...
si era bine ...nu?
Mulţi ani!!!! ;DDD
(asta-i scris la 11 noaptea...asa ca vezi, nu ma critica cum obisnuiesti tu!!!)
merci frumos Mariana! Cum as putea eu sa te critic? Atatea urari frumoase, nu cred ca am auzit vreo data! Datorita tie, ma simt si eu important! Merci frumos!
da' eu am reusit sa-l citesc si pe acel gresit :)))) ...sa-ti spun drept tot mi-a fost placut...Multa sanatate!!!poezia e special pt tine sa nu crezi ca am schimbat sfirsitul :)))...noapte buna!!!si cel mai important: MULTI ANIFORI!!!!!
Trimiteți un comentariu