În două decenii, ne-am lăsat de tine de trei ori. Mai rău decât Iuda, el a trădat o singură dată şi a făcut-o pentru bani. Mai rău decât legionarii romani care îşi băteau în cuie mântuitorul. Ei s-au lăsat de el o singură dată şi au făcut-o din prostie, din neştiinţă. Mai rău decât ce am făcut, ce facem noi, nu poate fi!
Am scuipat în cea mai curată şi limpede fântână, de unde se hrăneşte neamul nostru. Am scuipat în izvorul neamului - Limba Română, acum 17 ani. Mai apoi am mers peste oase şi lacrimi. Oasele şi lacrimile buneilor noştri. Am urcat în scaun pe călăul lor. Călăul care ne-a condamnat, nici pentru mai mult, nici pentru mai puţin, dar pentru că suntem cine suntem - români. Acum 10 ani.
Astăzi pângărim şi batjocorim cea mai mare bogăţie pe care o avem. Astăzi, mai mult ca niciodată ne lăsăm de trecut. Ne renegăm rădăcinile, originle şi vetrele noastre. Astăzi, am ajuns să trăim "Ora vetrelor pângărite", şi nu de păgân, nu de călău.. de noi! de noi înşine! Şi toate aceste lucruri mârşave le facem în deplină conştientizare a gravităţii lor, în deplină asumare a consecinţelor.. şi totuţi ca nişte oameni bolnavi râdem provenienţei în faţă, cu dinţi negri şi murdari de vagabond.
Da! Astăzi Moldova este vagabond. Astăzi, mai mult ca ieri!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu