
Astăzi, presa de la Bucureşti ne umple cu ştiri despre noi, fraţii cei mici şi săraci - moldovenii-basarabeni. Fiecare autor pretinzând stofă de cunoscător al problemei pe care o abordează. În fond, gazetarii de pe Dâmboviţa fac valuri "în lighean", mai mari ca cele abătute asupra havanezilor, cunoscând defapt numai "realitatea de la faţa locului" expusă prin a doua, sau de multe ori a treia gură.
De când eram eu mic, ţin minte un proverb caracteristic zonei de sud-est a Basarabiei: "..bă, da bun tare e salamul ăsta! Dar de unde ştii, ai mâncat?! Nuu! Dar mi-o spus badea că l-o văzut pe unul cum mânca la Akerman!"
Cam la fel
vorbeşte şi doamna Anne-Marie Blajan despre ceea ce se întâmplă acuma în Republica Moldova în
articolul său, publicat pe portalul electronic HotNews.ro . Adică, nu destul că singură nu ştie, dar expune părerile unor oameni care tot nu sunt prea competenţi în domeniu abordat de dumneaei, după cum se vede. Ori prietenii dumneaei "care lucrează acuma la Chişinău şi sunt mult mai în stare să ia pulsul de la faţa locului" obişnuiesc, probabil, să ia pulsul prin cafenele la discuţii intelectuale întrei ei, sau cel puţin privind la cei care se confruntă cu problemele abordate în articol, de undeva de sus, de pe poziţia unui cetăţean european şi nicidegând să se "coboare" pentru un moment, să se îmbrace mai simplu şi să meargă prin "instituţiile" statului român, acreditate în Republica Moldova să vadă cu ochi proprii pe concetăţenii lor cum se comportă cu basarabenii de rând, care sunt ca nişte "rude mai sărace de la ţară".
Dar să le iau şi eu pe rând, astfel cum a făcut-o doamna Anne-Marie Blajan.