Nimeni nu-i uitat, Nimic nu se uită

Poate voi fi puţin inadecvat, pentru că toată lumea acum se pregăteşte de sfintele sărbători de Paşte, iar eu vin deja cu 9 mai. Dar nu sunt eu cel care sparge gura târgului. Ieri am văzut prin oraş panouri în limba rusă!!! cu felicitări??? dedicate ocaziei zilei de 9 mai, adică "ziua victoriei" şi cu panglica sfântului Gheorghe. "Se începe!" mi-am zis. Oare care va fi epopeia din acest an al evenimentului 9 mai? Pentru că la noi nici un 9 mai nu poate trece fără vre-un scandal invocat de neo-comuniştii lui Voronin, Dodon, Tkachiuk şi Sârbu.
Primul, apare în conferinţă de presă unde condamnă şi se arată nedumerit şi revoltat de acţiunile primăriei capitalei, de a compromite o asemena dată importantă din "istoria naţională a moldovenilor". Al doilea, preia imediat teoria moldovenistă şi o mai întăreşte cu câteva declaraţii despre dragostea faţă de poporul acesta, care a fost eliberat de mult prea iubitul popor rus. Apoi Tkachiuk continuă teoria despre "buneii noştri" care au venit tocmai de la Kamceatka, să ne "elibereze" , iar fasciştii de azi îndraznesc să le murdărească numele. Şi în final, cu "probe semnificative" despre faptul că guvernanţii de azi sunt fascişti şi cu spume la gură (de la lapte, fireşte), intră pe scenă Sergiu (Serghei) Sârbu.
Dar poate le dăm o ripostă în acest an? Am tot încercat să îi ignorâm, să nu-i supărăm, să-i lăsăm în pace.. dar nu merge! Haideţi să le dăm o ripostă! Haide-ţi să umplem oraşul cu placate care să ne aducă aminte de alte evenimente care au avut loc pe 9 mai în decursul istoriei. Puteţi vedea aici câte evenimente au avut loc, câţi oameni mari s-au născut şi câte lucruri mari s-au întâmplat pe 9 mai. Desigur, cea mai importantă dată pentru istoria naţională a moldovenilor (intenţionat scriu "moldoveni, pentru că asta nu înseamnă - diferit de român!) este 9 mai 1877, când marele om politic moldovean, Mihail Kogălniceanu, citeşte declaraţia de independenţă a României! Dar fiecare dintre noi poate să îşi aleagă orice eveniment doreşte pentru al promova, pentru a lupta cu monopolul comuniştilor depus pe această dată.

P.S. Pace nouă! Şi să avem parte de sărbători luminoase!

P.P.S.

ce este 7 aprilie?

...vroiam să scriu ce am făcut eu exact cu doi ani în urmă, dar pe cine mai interesează acum, istorii de la 7 aprilie 2009? S-a scris o carte, s-a discutat mult, s-a făcut campanii electorale pe seama unor părinţi îndureraţi, s-a promis, s-a visat, s-a crezut chiar. Dar de la o bucată de vreme începem a ne teme să mai abordăm această temă. Chiar unii din tinerii care atunci visau cu ochii deschişi "sfânta zi a libertăţii" , astăzi pe ei nu-i mai interesează această zi şi roagă să fie lăsaţi în pace cu "acest 7 aprilie".

Clasă politică la nivelul genunchiului broaştei. Oameni de stat fără cultură elementară (nu mai vorbesc de cea politică), oameni de stat cu mentalitate de mahalagii, care se simt stăpâni peste bunurile comunităţii, care se ceartă peste gard fiecare din curtea lui. Oameni de stat ai căror şcoală politică o constituie discuţiile cu soţia, seara la bucătărie. Oameni de stat al căror cuvânt nu cântăreşte mai mult decât prezicerile şi blestemele ţigancei din târg.
Din cauza la asemena oameni politici, care ştiu să distrugă din faşă orice vis al poporului, astăzi avem o rată colosală a emigrării, oameni la limita existenţei şi tineri disperaţi care nuştiu unde să privească pentru că totul este prea sumbru în jur. Aceşti "conducători de ţară" cel mai bine se pricep la distrugeri de speranţe şi aspiraţii, la uciderea viselor a unor întregi generaţii, la baterea de joc de propriul popor. Cat mai aşteptăm? Încă 10 ani, cel puţin. Dar nici peste 10 ani, nu neapărat că se va schimba ceva, nu! doar va fi o nouă încercare a unei noi genraţii care iată-iată se ridică pe urmele noastre, la fel cum noi ne-am ridicat pe urmele celor care în 2001-2002 dormeau în orăşelul de corturi din PMAN pentru a apăra limba română, aici, la ea acasă, iar ei, fericiţii, au avut îndrumători părinţii, care la 1989-1992 au luptat pentru însăşi "fiinţa" românească a acestei palme de pământ.
Şi ce s-a întâmplat cu ei, cu aceşti oameni care îşi iubeau ţara, care au ieşit de erau gata să îşi jertfească viaţa sau chiar au făcut-o, unde s-au pierdut? Poate doar în dezamăgirile parvenite din promisiunile politicienilor. În '94 ne trădează şi schimbă denumirea limbii, încep privatizările şi furturile, la început de mileniu ne trădează şi răstoarnă guvernul Sturza. Acum, la ce să ne aşteptăm? dar nici măcar nu ar trebui să ne mire asemenea lucruri deja, mai ales că ştim despre celebrul vot de la 4 aprilie 2005, ştim că s-a tergiversat cu ancheta de la 7 aprilie, ştim că cu multă dragoste aranjează cravata celui mai mare duşman al acestui popor.
Domnilor trădători, v-aţi hotarât? ce semnificaţie are ziua de azi? e zi de doliu sau zi de sărbătoare? Sau vă temeţi să vă expuneţi promt, pentru că nu vă interesează nimic altceva decât voturile alegătorilor? alegători care pe 7 aprilie 2009 au fost şi pe o baricadă şi pe cealaltă. Cine va pedepsi aşa numiţii poliţişti, care au bătut ca brutele în domnişoare şi le-au violat? Cine v-a pedepsi poliţiştii care au omorât tinerii nevinoveţi, apoi ca hoţii mergeau de-i aruncau din maşină?! Cine va pedepsi călăii care şi-au bătut joc de părinţi, lăsândui cu săptămânile în neştire de copii lor?! Cine?! Oare avem dreptul să fim îndoliaţi astăzi, dacă nu am făcut nimic pentru a răzbuna victimile nevinovate ale unui regim duşmănos propriului popor? Oare avem voie să sărbătorim şi să facem concerte, când călăii şi astăzi stau în libertate?! Oare aveţi dreptul să mai staţi la masa tratativelor cu cei care ar trebui să le îmbrăcaţi cătuşele pe mâini?! În cine să mai credem noi? Ce a fost pe 7 aprilie 2009? Ce a fost? Sunt confuz. Deşi... un lucru totuşi este clar şi îmi mai dă speranţe - 7 aprilie 2009, a arătat că mai suntem o naţiune vie şi poate odată şi odată ne vom ridica!

Parlamentul României sărbătoreşte ziua naţională a maghiarilor

-Pui golaşi, cum staţi în cuiburi

fără plăpimioare?
-Ne-nvelim cu ale mamei
calde aripioare!
-Dar când mama nu-i acasă
şi ploiţa cerne?
-Ne-nvelim atunci cu frunza
ramurii materne!
-Dacă n-o să vie mama
şi-o să cadă frunza?
-Cum să nu mai vină mama?
Cum să cadă frunza?

Ieri, 15 martie, au fost marcaţi 163 de ani de la începutul revoluţiei paşoptiste în Ungaria. Cu această ocazie, maghiarii din toată lumea îşi sărbătpresc ziua lor naţională. Şi cum scriam şi anul trecut, nu ar fi nimic ieşit din comun, doar dacă...... şi aici intervin mai mulţi de dacă, decât acum un an.
Pe 14 martie, la iniţiativa UDMR, parlamentul României, ambele camere, şi-au luat zile libere pentru 14 şi 15 martie, desigur, pentru a permite ungurilor din parlament să îşi serveze ziua naţională, comunică adevărul.ro. La o adică, parlamentul României a sărbătorit ziua naţională a Ungariei prin declararea acesteia zi liberă pentru legislatori, în timp ce Ungaria îşi coboară steagurile în bernă de 1 decembrie, ziua naţională a României.
Dar şi făcând abstracţie de comportamentul frustrant, din ziua de azi, al Ungariei, ce reprezintă data de 15 martie 1848? În această a început revoluţia paşoptistă în Ungaria, care avea ca scop eliberarea Ungariei de sub dominaţia Habsburgică. Liderii revoluţionari însă, doreau ca Ungaria să îşi păstreze controlul asupra popoarelor asuprite până atunci în cadrul imperiului, doar că, capitala să fie Budapesta. Astfel, în urma revoluţiei, s-a instaurat regimul dualist austro-ungar pe teritoriul imperiului Habsburgic, iar celelalte popoare, cum ar fi slovacii, slovenii, croaţii, ucrainenii dar în primul rând românii, au nimerit sub cel mai crunt şi mai barbar regim de deznaţionalizare, asuprire şi chiar genocid! Revoluţionarii maghiari, de la 15 martie 1848, au fost cei care l-au trădat pe Avram Iancu şi cei care împuşcau cu sânge rece românii din Ardeal, care nu doreau să lupte împotriva fraţilor, la 1916, când armata română trecea Carpaţii pentru ai elibera.
Astăzi, însă, cârmuitorii României sărbătoresc această zi, împreună cu Csibi Barna, care la Miercurea Ciuc a dat, în plină stradă, o "lecţie de istorie" trecătorilor şi l-a "judecat public" pe criminalul Avram Iancu, apoi "l-a spânzurat". Sărbătoresc ziua de 15 martie, împreună cu vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, care cere îm mod deschis şi sfidător, în România, autonomie ţinutului secuiesc.

TOST: "Statistica şi Moldovenii"

Au fost odată nişte cercetători britanici, care au spus că aşa numiţii "moldoveni" sunt cei mai beţivi din Europa. Nu, din lume! Foarte tare s-au mai revoltat "moldovenii" când au aflat cum i-au catalogat neobrazaţii de englezoi. Ei, "moldovenii"! , fiind cel mai frumos şi harnic popor din Europa. Nu, din lume! Şi s-au gândit moldovenii cum să facă să scape de năpasta şi ruşinea care a dat peste ei. Aşa că au hotărât să fie "cinstiţi" şi să recunoască că sunt români, de fapt.

Aşa dar, hai sa bem pentru cel mai frumos, deştept şi harnic popor din Europa. Nu, din lume!

P.S. mulţumim pentru poză lui Călin Alexandru din or. Sulina, jud. Tulcea.

Timpul trece - românii rămân (aceeaşi)

Un prieten, îmi vorbea odată precum că, pe la 1905, un agent al securităţii ţariste îşi făcea o asemenea însemnare în raportul său către Petrograd: "Un cântec scris astăzi la Bucureşti, peste 2 luni va putea fi auzit în orice colţ al guberniei. Această tendinţă nu poate fi oprită de nici o graniţă." (gubernia Basarabia n.p.).

Am "zgărăiat" mai sus o istorioară pe care nimeni azi nu interesează ca subiect de studiu, iar o polemică pe marginea celor expuse ar stârni zâmbete la 95% din eventuala audienţă. Dar dacă e să ne teleportăm în zilele noastre, aşa, ca într-un film bun de la Hollywood, şi la un moment dat , peste ecranul negru apare doar "nowadays..." şi...

..un cântec ce a apărut recent la Bucureşti şi iată ce se întâmplă "at the same time..." la Chişinău:



... ce mai poate să spună agentii "imperialişti" care au fost şi mai sunt la guvernare? Recunosc oare ei rădăcina "problemei" agentului, lui Nicolae al II-lea, de la 1905?

Acest om încearcă să sfideze pe toţi şi să facă singur "dreptatea". Oare va reuşi? Nu cred! Un lucru este tragic de evident: timpul trece - românii rămân (aceeaşi).