Ai noştri tineri la ....... "Piter zarabotesc"

Am avut ieri o întâlnire emoţionantă. Eram prin centrul oraşului şi deodată văd de departe figura unui om foarte cunoscut. Era prientenul meu cel mai bun. Prieten cu care nu ne-am văzut aproape de un an dar chiar şi atunci în situaţii similare, adică nu prea ştiu cum îi mai merge pentru că ne-am îndepărtat şi nu mai ţinem legătura întratât de strâns.
După îmbrăţişările călduroase, l-am întrebat cum îi mai merge şi am aflat cu părere de rău că chiar în acea după amiază urma să plece la "Piter", unde lucrează de mai bine de jumătate de an, cu "ghipsocartonul". Am rămas cu gura căscată. Chiar nu ştiam cum să reacţionez. Am zis un "bravo" pentru că nu mai puteam lăsa prea mult timp această pauză incomodă din discuţia noastră, la care el a lăsat ochii în jos şi a zis jenat "eeiii, bravo...".
Anul trecut a absolvit două facultăţi concomitent, facultatea "Etnologie si Muzeografie" şi "Regizorie Teatrală" , dacă nu mă înşeală memoria. Îl ştiam un tânăr cu care se mândreau instituţiile de profil din Moldova. Era permanent invitat la premierile teatrale, el singur fiind un actor cu talent înăscut. Ştiam din vară că aştepta să treacă un training pentru a fi încadrat într-un proiect cu finanţare din afară, care era preconizat pentru promovarea zonei turistice "Orheiul Vechi". Ieri însă, pleca înapoi la "Piter" pentru că loc pentru unul ca el, cu o asemenea specialitate - de cunoaştere şi promovare cu dragoste a rădăcinelor şi valorilor noastre româneşti , la noi acasă nu este.